Mark 4
1 Again he began to teach by the seaside. A great multitude was gathered to him, so that he entered into a boat in the sea and sat down. All the multitude were on the land by the sea.
Și a început din nou să îi învețe lângă mare; și s-a adunat la el o mare mulțime, astfel că el s-a urcat într-o corabie și ședea pe mare; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat.
2 He taught them many things in parables, and told them in his teaching,
Și îi învăța multe lucruri în parabole și le-a spus în doctrina lui:
3 “Listen! Behold, the farmer went out to sow.
Dați ascultare; Iată, a ieșit un semănător să semene;
4 As he sowed, some seed fell by the road, and the birds came and devoured it.
Și s-a întâmplat, că pe când semăna, o parte [din] sămânță a căzut lângă drum și păsările cerului au venit și au mâncat-o.
5 Others fell on the rocky ground, where it had little soil, and immediately it sprang up, because it had no depth of soil.
Și alta a căzut pe un loc pietros, unde nu a avut pământ mult; și îndată a răsărit, pentru că nu a avut adâncime a pământului;
6 When the sun had risen, it was scorched; and because it had no root, it withered away.
Dar când a răsărit soarele, a fost pârlită; și pentru că nu a avut rădăcină s-a uscat.
7 Others fell among the thorns, and the thorns grew up and choked it, and it yielded no fruit.
Și alta a căzut printre spini și spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod.
8 Others fell into the good ground and yielded fruit, growing up and increasing. Some produced thirty times, some sixty times, and some one hundred times as much.”
Și alta a căzut pe pământ bun și a dat rod, crescând și înmulțindu-se; și a adus, una treizeci și una șaizeci și una o sută.
9 He said, “Whoever has ears to hear, let him hear.”
Și le-a spus: Cel ce are urechi de auzit, să audă.
10 When he was alone, those who were around him with the twelve asked him about the parables.
Și când a fost singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre parabolă.
11 He said to them, “To you is given the mystery of God’s Kingdom, but to those who are outside, all things are done in parables,
Și le-a spus: Vouă vă este dat să cunoașteți misterul împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate acestea sunt făcute în parabole;
12 that ‘seeing they may see and not perceive, and hearing they may hear and not understand, lest perhaps they should turn again, and their sins should be forgiven them.’”
Ca văzând, ei să vadă și să nu priceapă; și auzind, să audă și să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și păcatele lor să le fie iertate.
13 He said to them, “Don’t you understand this parable? How will you understand all of the parables?
Și le-a spus: Nu pricepeți această parabolă? Și cum veți cunoaște toate parabolele?
14 The farmer sows the word.
Semănătorul seamănă cuvântul.
15 The ones by the road are the ones where the word is sown; and when they have heard, immediately Satan comes and takes away the word which has been sown in them.
Și aceștia sunt cei de lângă drum, unde cuvântul este semănat; dar după ce au auzit, vine îndată Satan și ia cuvântul ce fusese semănat în inimile lor.
16 These in the same way are those who are sown on the rocky places, who, when they have heard the word, immediately receive it with joy.
Și la fel, aceștia sunt cei semănați pe locul pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îl primesc îndată cu veselie;
17 They have no root in themselves, but are short-lived. When oppression or persecution arises because of the word, immediately they stumble.
Și nu au rădăcină în ei înșiși și țin doar un timp; după aceea, când se ridică necaz sau persecuție din cauza cuvântului, îndată se poticnesc.
18 Others are those who are sown among the thorns. These are those who have heard the word,
Și aceștia sunt cei semănați printre spini, care aud cuvântul,
19 and the cares of this age, and the deceitfulness of riches, and the lusts of other things entering in choke the word, and it becomes unfruitful. (aiōn g165)
Și îngrijorările acestei lumi și înșelătoria bogățiilor și poftele altor lucruri, intrând, înăbușă cuvântul și cuvântul devine neroditor. (aiōn g165)
20 Those which were sown on the good ground are those who hear the word, accept it, and bear fruit, some thirty times, some sixty times, and some one hundred times.”
Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun, care aud cuvântul și îl primesc și aduc rod, unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.
21 He said to them, “Is a lamp brought to be put under a basket or under a bed? Isn’t it put on a stand?
Și le-a spus: Este adusă o candelă ca să fie pusă sub oboroc, sau sub pat? Și nu ca să fie pusă pe sfeșnic?
22 For there is nothing hidden except that it should be made known, neither was anything made secret but that it should come to light.
Fiindcă nu este nimic ascuns care să nu fie arătat; nici nu a fost nimic ținut în taină, decât ca să fie arătat pe față.
23 If any man has ears to hear, let him hear.”
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.
24 He said to them, “Take heed what you hear. With whatever measure you measure, it will be measured to you; and more will be given to you who hear.
Și le-a spus: Luați seama la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă care auziți vi se va adăuga mult.
25 For whoever has, to him more will be given; and he who doesn’t have, even that which he has will be taken away from him.”
Fiindcă oricui are, i se va da; și cel ce nu are, de la el se va lua și ce are.
26 He said, “God’s Kingdom is as if a man should cast seed on the earth,
Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum un om ar arunca sămânță în pământ;
27 and should sleep and rise night and day, and the seed should spring up and grow, though he doesn’t know how.
Și ar dormi și s-ar trezi noapte și zi și sămânța ar răsări și ar crește, el nu știe cum.
28 For the earth bears fruit by itself: first the blade, then the ear, then the full grain in the ear.
Fiindcă singur pământul aduce rod; întâi fir, apoi spic, apoi grâu deplin în spic.
29 But when the fruit is ripe, immediately he puts in the sickle, because the harvest has come.”
Dar când rodul este gata, îndată pune secera în el, pentru că a venit secerișul.
30 He said, “How will we liken God’s Kingdom? Or with what parable will we illustrate it?
Și a spus: Cu ce vom asemăna împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă să o comparăm?
31 It’s like a grain of mustard seed, which, when it is sown in the earth, though it is less than all the seeds that are on the earth,
Este ca un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt în pământ;
32 yet when it is sown, grows up and becomes greater than all the herbs, and puts out great branches, so that the birds of the sky can lodge under its shadow.”
Dar după ce este semănat, crește și se face mai mare decât toate ierburile și își întinde ramuri mari; așa că păsările cerului pot cuibări sub umbra lui.
33 With many such parables he spoke the word to them, as they were able to hear it.
Și cu multe astfel de parabole le-a vorbit cuvântul, așa cum erau în stare să îl audă.
34 Without a parable he didn’t speak to them; but privately to his own disciples he explained everything.
Dar nu le-a vorbit fără parabolă; și când erau singuri, le explica discipolilor săi toate lucrurile.
35 On that day, when evening had come, he said to them, “Let’s go over to the other side.”
Și în aceeași zi, după ce s-a făcut seară, el le-a spus: Să trecem de cealaltă parte.
36 Leaving the multitude, they took him with them, even as he was, in the boat. Other small boats were also with him.
Și după ce au trimis mulțimea, l-au luat așa cum era în corabie. Și erau cu el și alte corăbii mici.
37 A big wind storm arose, and the waves beat into the boat, so much that the boat was already filled.
Și s-a făcut o furtună mare de vânt și valurile băteau în corabie, încât aceasta era aproape să se umple.
38 He himself was in the stern, asleep on the cushion; and they woke him up and asked him, “Teacher, don’t you care that we are dying?”
Și el era la pupa corabiei, adormit pe o pernă; și ei l-au trezit și i-au spus: Învățătorule, nu îți pasă că pierim?
39 He awoke and rebuked the wind, and said to the sea, “Peace! Be still!” The wind ceased and there was a great calm.
Și s-a ridicat și a mustrat vântul și a spus mării: Taci, liniștește-te! Și vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște.
40 He said to them, “Why are you so afraid? How is it that you have no faith?”
Și le-a spus: Pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință?
41 They were greatly afraid and said to one another, “Who then is this, that even the wind and the sea obey him?”
Și s-au înfricoșat foarte tare și au spus unii către alții: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea ascultă de el?
