Job 30
1 “But now those who are younger than I have me in derision, whose fathers I considered unworthy to put with my sheep dogs.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Of what use is the strength of their hands to me, men in whom ripe age has perished?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 They are gaunt from lack and famine. They gnaw the dry ground, in the gloom of waste and desolation.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 They pluck salt herbs by the bushes. The roots of the broom tree are their food.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 They are driven out from among men. They cry after them as after a thief,
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 so that they live in frightful valleys, and in holes of the earth and of the rocks.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 They bray among the bushes. They are gathered together under the nettles.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 They are children of fools, yes, children of wicked men. They were flogged out of the land.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 “Now I have become their song. Yes, I am a byword to them.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 They abhor me, they stand aloof from me, and don’t hesitate to spit in my face.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 For he has untied his cord, and afflicted me; and they have thrown off restraint before me.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 On my right hand rise the rabble. They thrust aside my feet. They cast their ways of destruction up against me.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 They mar my path. They promote my destruction without anyone’s help.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 As through a wide breach they come. They roll themselves in amid the ruin.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Terrors have turned on me. They chase my honor as the wind. My welfare has passed away as a cloud.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 “Now my soul is poured out within me. Days of affliction have taken hold of me.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 In the night season my bones are pierced in me, and the pains that gnaw me take no rest.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 My garment is disfigured by great force. It binds me about as the collar of my tunic.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 He has cast me into the mire. I have become like dust and ashes.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 I cry to you, and you do not answer me. I stand up, and you gaze at me.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 You have turned to be cruel to me. With the might of your hand you persecute me.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 You lift me up to the wind, and drive me with it. You dissolve me in the storm.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 For I know that you will bring me to death, to the house appointed for all living.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 “However doesn’t one stretch out a hand in his fall? Or in his calamity therefore cry for help?
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Didn’t I weep for him who was in trouble? Wasn’t my soul grieved for the needy?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 When I looked for good, then evil came. When I waited for light, darkness came.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 My heart is troubled, and doesn’t rest. Days of affliction have come on me.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 I go mourning without the sun. I stand up in the assembly, and cry for help.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 I am a brother to jackals, and a companion to ostriches.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 My skin grows black and peels from me. My bones are burned with heat.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Therefore my harp has turned to mourning, and my pipe into the voice of those who weep.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
