Job 4
1 Then Eliphaz the Temanite answered,
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 “If someone ventures to talk with you, will you be grieved? But who can withhold himself from speaking?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Behold, you have instructed many, you have strengthened the weak hands.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Your words have supported him who was falling, you have made the feeble knees firm.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now it has come to you, and you faint. It touches you, and you are troubled.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Isn’t your piety your confidence? Isn’t the integrity of your ways your hope?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 “Remember, now, who ever perished, being innocent? Or where were the upright cut off?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 According to what I have seen, those who plough iniquity and sow trouble, reap the same.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 By the breath of God they perish. By the blast of his anger are they consumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, the teeth of the young lions, are broken.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The old lion perishes for lack of prey. The cubs of the lioness are scattered abroad.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 “Now a thing was secretly brought to me. My ear received a whisper of it.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falls on men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 fear came on me, and trembling, which made all my bones shake.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Then a spirit passed before my face. The hair of my flesh stood up.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stood still, but I couldn’t discern its appearance. A form was before my eyes. Silence, then I heard a voice, saying,
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 ‘Shall mortal man be more just than God? Shall a man be more pure than his Maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Behold, he puts no trust in his servants. He charges his angels with error.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 How much more those who dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who are crushed before the moth!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Between morning and evening they are destroyed. They perish forever without any regarding it.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Isn’t their tent cord plucked up within them? They die, and that without wisdom.’
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
