Romans 7
1 Brethren, do you not know--for I am writing to people acquainted with the Law--that it is during our lifetime that we are subject to the Law?
Nu știți, fraților, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea) că legea are domnie asupra omului cât timp trăiește?
2 A wife, for instance, whose husband is living is bound to him by the Law; but if her husband dies the law that bound her to him has now no hold over her.
Fiindcă femeia care are soț este legată de soț prin lege cât timp trăiește el; dar dacă soțul moare, este dezlegată de legea soțului.
3 This accounts for the fact that if during her husband's life she lives with another man, she will be stigmatized as an adulteress; but that if her husband is dead she is no longer under the old prohibition, and even though she marries again, she is not an adulteress.
Așadar, dacă în timp ce soțul trăiește, ea se căsătorește cu alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soțul ei moare, este liberă de acea lege; așa că nu este adulteră, deși este căsătorită cu alt bărbat.
4 So, my brethren, to you also the Law died through the incarnation of Christ, that you might be wedded to Another, namely to Him who rose from the dead in order that we might yield fruit to God.
De aceea, frații mei, și voi ați devenit morți față de lege prin trupul lui Cristos; ca voi să fiți căsătoriți cu altul, tocmai cu cel înviat dintre morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
5 For whilst we were under the thraldom of our earthly natures, sinful passions-- made sinful by the Law--were always being aroused to action in our bodily faculties that they might yield fruit to death.
Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte.
6 But seeing that we have died to that which once held us in bondage, the Law has now no hold over us, so that we render a service which, instead of being old and formal, is new and spiritual.
Dar acum, suntem dezlegați de lege, fiind moartă [legea] în care eram ținuți; ca să servim în înnoirea duhului și nu în vechimea literei.
7 What follows? Is the Law itself a sinful thing? No, indeed; on the contrary, unless I had been taught by the Law, I should have known nothing of sin as sin. For instance, I should not have known what covetousness is, if the Law had not repeatedly said, "Thou shalt not covet."
Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiindcă nu aș fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu poftești.
8 Sin took advantage of this, and by means of the Commandment stirred up within me every kind of coveting; for apart from Law sin would be dead.
Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort.
9 Once, apart from Law, I was alive, but when the Commandment came, sin sprang into life, and I died;
Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit.
10 and, as it turned out, the very Commandment which was to bring me life, brought me death.
Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte.
11 For sin seized the advantage, and by means of the Commandment it completely deceived me, and also put me to death.
Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a ucis.
12 So that the Law itself is holy, and the Commandment is holy, just and good.
De aceea legea este sfântă, și porunca sfântă și dreaptă și bună.
13 Did then a thing which is good become death to me? No, indeed, but sin did; so that through its bringing about death by means of what was good, it might be seen in its true light as sin, in order that by means of the Commandment the unspeakable sinfulness of sin might be plainly shown.
Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos.
14 For we know that the Law is a spiritual thing; but I am unspiritual--the slave, bought and sold, of sin.
Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat.
15 For what I do, I do not recognize as my own action. What I desire to do is not what I do, but what I am averse to is what I do.
Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac.
16 But if I do that which I do not desire to do, I admit the excellence of the Law,
Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună.
17 and now it is no longer I that do these things, but the sin which has its home within me does them.
Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
18 For I know that in me, that is, in my lower self, nothing good has its home; for while the will to do right is present with me, the power to carry it out is not.
Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.
19 For what I do is not the good thing that I desire to do; but the evil thing that I desire not to do, is what I constantly do.
Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.
20 But if I do that which I desire not to do, it can no longer be said that it is I who do it, but the sin which has its home within me does it.
Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
21 I find therefore the law of my nature to be that when I desire to do what is right, evil is lying in ambush for me.
Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.
22 For in my inmost self all my sympathy is with the Law of God;
Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;
23 but I discover within me a different Law at war with the Law of my understanding, and leading me captive to the Law which is everywhere at work in my body--the Law of sin.
Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.
24 (Unhappy man that I am! who will rescue me from this death-burdened body?
O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți?
25 Thanks be to God through Jesus Christ our Lord!) To sum up then, with my understanding, I--my true self--am in servitude to the Law of God, but with my lower nature I am in servitude to the Law of sin.
Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.
