2 Corinthians 7
1 Having therefore these promises, beloved friends, let us purify ourselves from all defilement of body and of spirit, and secure perfect holiness through the fear of God.
De aceea având aceste promisiuni, preaiubiților, să ne curățim de fiecare întinare a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în teama de Dumnezeu.
2 Make room for us in your hearts. There is not one of you whom we have wronged, not one to whom we have done harm, not one over whom we have gained any selfish advantage.
Primiți-ne; noi nu am nedreptățit pe nimeni, nu am corupt pe nimeni, nu am înșelat pe nimeni.
3 I do not say this to imply blame, for, as I have already said, you have such a place in our hearts that we would die with you or live with you.
Nu spre condamnare vorbesc, fiindcă am spus înainte că sunteți în inimile noastre pentru a muri și a trăi cu voi.
4 I have great confidence in you: very loudly do I boast of you. I am filled with comfort: my heart overflows with joy amid all our affliction.
Mare este cutezanța vorbirii mele către voi, mare este fala mea cu voi; sunt umplut de mângâiere, sunt peste măsură de bucuros în tot necazul nostru.
5 For even after our arrival in Macedonia we could get no relief such as human nature craves. We were greatly harassed; there were conflicts without and fears within.
Fiindcă și după ce noi am venit în Macedonia, carnea noastră nu a avut odihnă, ci am fost chinuiți din toate părțile; dinafară lupte, dinăuntru temeri.
6 But He who comforts the depressed--even God-- comforted us by the coming of Titus, and not by his coming only,
Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei înjosiți, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus;
7 but also by the fact that he had felt comforted on your account, and by the report which he brought of your eager affection, of your grief, and of your jealousy on my behalf, so that I rejoiced more than ever.
Și nu doar prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat de voi, când ne-a istorisit dorul vostru, plânsul vostru, zelul vostru pentru mine, așa că eu m-am bucurat mai mult.
8 For if I gave you pain by that letter, I do not regret it, though I did regret it then. I see that that letter, even though for a time it gave you pain, had a salutary effect.
Pentru că deși v-am întristat cu o epistolă, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; fiindcă văd că aceeași epistolă v-a întristat, cel puțin pentru un timp.
9 Now I rejoice, not in your grief, but because the grief led to repentance; for you sorrowed with a godly sorrow, which prevented you from receiving injury from us in any respect.
Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință; fiindcă v-ați întristat conform evlaviei, ca de la noi să nu aveți pagubă în nimic.
10 For godly sorrow produces repentance leading to salvation, a repentance not to be regretted; but the sorrow of the world finally produces death.
Fiindcă întristarea evlavioasă lucrează pocăință până la salvare irevocabilă; dar întristarea lumii lucrează moarte.
11 For mark the effects of this very thing--your having sorrowed with a godly sorrow--what earnestness it has called forth in you, what eagerness to clear yourselves, what indignation, what alarm, what longing affection, what jealousy, what meting out of justice! You have completely wiped away reproach from yourselves in the matter.
Căci, iată, același lucru care v-a întristat conform evlaviei, ce sârguință a lucrat în voi, și ce dezvinovățire, și ce indignare, și ce teamă, și ce dor, și ce zel, și ce răzbunare! În toate v-ați dovedit a fi curați în lucrul acesta.
12 Therefore, though I wrote to you, it was not to punish the offender, nor to secure justice for him who had suffered the wrong, but it was chiefly in order that your earnest feeling on our behalf might become manifest to yourselves in the sight of God.
De aceea deși v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui ce a făcut nedreptate, nici din cauza celui ce a suferit nedreptate, ci ca sârguința noastră pentru voi înaintea lui Dumnezeu să vi se arate.
13 For this reason we feel comforted; and--in addition to this our comfort--we have been filled with all the deeper joy at Titus's joy, because his spirit has been set at rest by you all.
Din această cauză am fost mângâiați în mângâierea voastră, da, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toți.
14 For however I may have boasted to him about you, I have no reason to feel ashamed; but as we have in all respects spoken the truth to you, so also our boasting to Titus about you has turned out to be the truth.
Căci dacă m-am fălit [înaintea] lui cu ceva despre voi, nu mă rușinez; ci așa cum v-am vorbit toate în adevăr, chiar așa fala noastră, care este înaintea lui Titus, s-a aflat ca adevăr.
15 And his strong and tender affection is all the more drawn out towards you when he recalls to mind the obedience which all of you manifested by the timidity and nervous anxiety with which you welcomed him.
Și simpatia lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, când își amintește de ascultarea voastră a tuturor, cum l-ați primit cu teamă și [cu] tremur.
16 I rejoice that I have absolute confidence in you.
De aceea mă bucur că mă încred în voi în toate.
