Psalms 39
1 To the chief Musician, [even] to Jeduthun, A Psalm of David. I said, I will take heed to my ways, that I sin not with my tongue: I will keep my mouth with a bridle, while the wicked is before me.
Mai marelui muzician, lui Iedutun, un psalm al lui David. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ține gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.
2 I was dumb with silence, I held my peace, [even] from good; and my sorrow was stirred.
Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; și durerea mea a fost stârnită.
3 My heart was hot within me, while I was musing the fire burned: [then] I spoke with my tongue.
Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,
4 LORD, make me to know my end, and the measure of my days, what it [is]; [that] I may know how frail I [am].
DOAMNE, fă-mă să cunosc sfârșitul meu și măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să știu cât de trecător sunt.
5 Behold, thou hast made my days [as] a hand-breadth; and my age [is] as nothing before thee: verily every man at his best state [is] altogether vanity. (Selah)
Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; și vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deșertăciune. (Selah)
6 Surely every man walketh in a vain show: surely they are disquieted in vain: he heapeth up [riches], and knoweth not who shall gather them.
Cu siguranță fiecare umblă într-un spectacol deșert, cu siguranță ei sunt neliniștiți în zadar; el îngrămădește bogății și nu știe cine le va strânge.
7 And now, LORD, what wait I for? my hope [is] in thee.
Și acum, Doamne, ce să aștept? Speranța mea este în tine.
8 Deliver me from all my transgressions: make me not the reproach of the foolish.
Eliberează-mă de toate fărădelegile mele, nu mă face ocara prostului.
9 I was dumb, I opened not my mouth; because thou didst [it].
Am fost mut, nu mi-am deschis gura, deoarece tu ai făcut aceasta.
10 Remove thy stroke away from me; I am consumed by the blow of thy hand.
Îndepărtează lovitura ta de mine, sunt mistuit de lovitura mâinii tale.
11 When thou with rebukes dost correct man for iniquity, thou makest his beauty to consume away like a moth: surely every man [is] vanity. (Selah)
Când cu mustrări tu corectezi pe om pentru nelegiuire, faci ca frumusețea lui să se mistuie ca o molie; cu adevărat fiecare om este deșertăciune. (Selah)
12 Hear my prayer, O LORD, and give ear to my cry; hold not thy peace at my tears: for I [am] a stranger with thee, [and] a sojourner, as all my fathers [were].
Ascultă rugăciunea mea, DOAMNE, și deschide urechea la strigătul meu; nu tăcea la lacrimile mele, pentru că eu sunt străin și un locuitor temporar înaintea ta, precum au fost toți părinții mei.
13 O spare me, that I may recover strength, before I go hence, and be no more.
Cruță-mă, ca să îmi regăsesc puterea, înainte de a mă duce de aici și a nu mai fi.
