Psalms 109
1 To the chief Musician, A Psalm of David. Hold not thy peace, O God of my praise;
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 For the mouth of the wicked and the mouth of the deceitful are opened against me: they have spoken against me with a lying tongue.
Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 They encompassed me also with words of hatred; and fought against me without a cause.
M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
4 For my love they are my adversaries: but I [give myself to] prayer.
Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 And they have rewarded me evil for good, and hatred for my love.
Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6 Set thou a wicked man over him: and let Satan stand at his right hand.
Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 When he shall be judged, let him be condemned: and let his prayer become sin.
Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
8 Let his days be few; [and] let another take his office.
Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
9 Let his children be fatherless, and his wife a widow.
Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
10 Let his children be continually vagabonds, and beg: let them seek [their bread] also out of their desolate places.
Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Let the extortioner catch all that he hath; and let strangers spoil his labor.
Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
12 Let there be none to extend mercy to him: neither let there be any to favor his fatherless children.
Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Let his posterity be cut off; [and] in the generation following let their name be blotted out.
Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
14 Let the iniquity of his fathers be remembered with the LORD; and let not the sin of his mother be blotted out.
Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Let them be before the LORD continually, that he may cut off the memory of them from the earth.
Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 Because that he remembered not to show mercy, but persecuted the poor and needy man, that he might even slay the broken in heart.
Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 As he loved cursing, so let it come to him: as he delighted not in blessing, so let it be far from him.
Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 As he clothed himself with cursing like as with his garment, so let it come into his bowels like water, and like oil into his bones.
Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Let it be to him as the garment [which] covereth him, and for a girdle with which he is girded continually.
Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 [Let] this [be] the reward of my adversaries from the LORD, and of them that speak evil against my soul.
Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 But do thou for me, O GOD the Lord, for thy name's sake: because thy mercy [is] good, deliver thou me.
Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 For I [am] poor and needy, and my heart is wounded within me.
Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 I am gone like the shadow when it declineth: I am tossed up and down as the locust.
Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 My knees are weak through fasting; and my flesh faileth of fatness.
Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 I became also a reproach to them: [when] they looked upon me they shook their heads.
Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Help me, O LORD my God: O save me according to thy mercy:
Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 That they may know that this [is] thy hand; [that] thou, LORD, hast done it.
Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Let them curse, but bless thou: when they arise, let them be ashamed; but let thy servant rejoice.
Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
29 Let my adversaries be clothed with shame, and let them cover themselves with their own confusion, as with a mantle.
Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 I will greatly praise the LORD with my mouth; yes, I will praise him among the multitude.
Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 For he will stand at the right hand of the poor, to save [him] from those that condemn his soul.
Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
