Luke 18
1 And he spoke a parable to them [to this end], that men ought always [to] pray, and not to faint;
Și le-a spus o parabolă, că ar trebui să se roage totdeauna și să nu se descurajeze,
2 Saying, There was in a city a judge, who feared not God, neither regarded man.
Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu și pe om nu îl respecta;
3 And there was a widow in that city; and she came to him, saying, Avenge me of my adversary.
Și era o văduvă în acea cetate; și a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu.
4 And he would not for a while: but afterward he said within himself, Though I fear not God, nor regard man;
Și a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,
5 Yet because this widow troubleth me, I will avenge her, lest by her continual coming she weary me.
Totuși, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
6 And the Lord said, Hear what the unjust judge saith.
Și Domnul a spus: Auziți ce spune judecătorul nedrept.
7 And will not God avenge his own elect, who cry day and night to him, though he beareth long with them?
Și nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor lui, care strigă zi și noapte către el, deși rabdă îndelung în ce îi privește?
8 I tell you that he will avenge them speedily. Nevertheless, when the Son of man cometh, will he find faith on the earth?
Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credință pe pământ?
9 And he spoke this parable to certain who trusted in themselves that they were righteous, and despised others:
Și a spus și această parabolă unora care se încredeau în ei înșiși că erau drepți și îi disprețuiau pe ceilalți;
10 Two men went up into the temple to pray; the one a Pharisee, and the other a publican.
Doi oameni s-au urcat la templu să se roage; unul fariseu și celălalt vameș.
11 The Pharisee stood and prayed thus with himself, God, I thank thee, that I am not as other men [are], extortioners, unjust, adulterers, or even as this publican.
Fariseul a stat în picioare și s-a rugat astfel în el însuși: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt precum ceilalți oameni, jecmănitori, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
12 I fast twice in the week, I give tithes of all that I possess.
Eu postesc de două ori într-o săptămână, dau zeciuială din tot ce obțin.
13 And the publican, standing afar off, would not lift up so much as [his] eyes to heaven, but smote upon his breast, saying, God be merciful to me a sinner.
Și vameșul, stând deoparte în picioare, nu a voit să ridice nici ochii spre cer, ci se bătea în piept, spunând: Dumnezeule, fii milostiv cu mine, un păcătos.
14 I tell you, this man went down to his house justified [rather] than the other: for every one that exalteth himself shall be abased; and he that humbleth himself shall be exalted.
Vă spun, mai degrabă acesta s-a coborât acasă declarat drept decât celălalt, pentru că fiecare înălțându-se pe sine însuși, va fi umilit; și cel ce se umilește pe sine însuși, va fi înălțat.
15 And they brought to him also infants, that he would touch them: but when [his] disciples saw [it], they rebuked them.
Și i-au adus și niște prunci, ca să îi atingă; dar când discipolii au văzut, i-au mustrat.
16 But Jesus called them [to him], and said, Suffer little children to come to me, and forbid them not: for of such is the kingdom of God.
Dar Isus i-a chemat și a spus: Lăsați copilașii să vină la mine și nu îi opriți; fiindcă a unora ca ei este împărăția lui Dumnezeu.
17 Verily I say to you, Whoever shall not receive the kingdom of God as a little child, shall in no wise enter into it.
Adevărat vă spun: Oricine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea.
18 And a certain ruler asked him, saying, Good Master, what shall I do to inherit eternal life? (aiōnios g166)
Și un anumit conducător l-a întrebat, spunând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață eternă? (aiōnios g166)
19 And Jesus said to him, Why callest thou me good? none [is] good, save one, [that is] God.
Iar Isus i-a spus: De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun decât unul, Dumnezeu.
20 Thou knowest the commandments, Do not commit adultery, Do not kill, Do not steal, Do not bear false witness, Honor thy father and thy mother.
Știi poruncile: Nu comite adulter, Nu ucide, Nu fura, Nu aduce mărturie falsă, Onorează pe tatăl tău și pe mama ta.
21 And he said, All these have I kept from my youth.
Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea.
22 Now when Jesus heard these things, he said to him, Yet lackest thou one thing: sell all that thou hast, and distribute to the poor, and thou shalt have treasure in heaven: and come, follow me.
Și, când a auzit Isus acestea, i-a spus: Totuși îți lipsește un lucru; vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea tezaur în cer; și vino, urmează-mă.
23 And when he heard this, he was very sorrowful: for he was very rich.
Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult; fiindcă era foarte bogat.
24 And when Jesus saw that he was very sorrowful, he said, How hardly will they that have riches enter into the kingdom of God!
Iar Isus, când a văzut că el s-a întristat foarte mult, a spus: Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
25 For it is easier for a camel to go through a needle's eye, than for a rich man to enter into the kingdom of God.
Fiindcă este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu.
26 And they that heard [it], said, Who then can be saved?
Iar cei ce au auzit, au spus: Atunci cine poate fi salvat?
27 Then he said, The things which are impossible with men, are possible with God.
Dar el a spus: Cele imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu.
28 Then Peter said, Lo, we have left all, and followed thee.
Atunci Petru a spus: Iată, noi am lăsat toate și te-am urmat.
29 And he said to them, Verily I say to you, there is no man that hath left house, or parents, or brethren, or wife, or children for the sake of the kingdom of God,
Iar el le-a spus: Adevărat vă spun: Nu este nimeni care a lăsat casă, sau părinți, sau frați, sau soție, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
31 Then he took the twelve, and said to them, Behold, we go up to Jerusalem, and all things that are written by the prophets concerning the Son of man shall be accomplished.
Atunci a luat pe cei doisprezece și le-a spus: Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul omului, vor fi împlinite.
32 For he will be delivered to the Gentiles, and will be mocked, and spitefully treated, and spitted on;
Fiindcă va fi dat neamurilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat;
33 And they will scourge [him], and put him to death: and the third day he will rise again.
Și îl vor biciui și îl vor ucide; și a treia zi va învia.
34 And they understood none of these things: and this saying was hid from them, neither knew they the things which were spoken.
Dar ei nu au înțeles nimic din acestea; și acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au cunoscut acele cuvinte.
35 And it came to pass, that as he had come nigh to Jericho, a certain blind man sat by the way side begging;
Și s-a întâmplat, pe când s-a apropiat el de Ierihon, că un anumit orb ședea lângă drum, cerșind;
36 And hearing the multitude passing by, he asked what it meant.
Și, auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă aceasta.
37 And they told him, that Jesus of Nazareth was passing by.
Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret.
38 And he cried, saying, Jesus, [thou] son of David, have mercy on me.
Iar el a strigat, spunând: Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!
39 And they who went before rebuked him, that he should hold his peace: but he cried so much the more, [Thou] son of David, have mercy on me.
Și cei ce mergeau înainte, l-au mustrat, ca să tacă; dar el striga și mai tare: Fiul lui David, ai milă de mine.
40 And Jesus stood and commanded him to be brought to him: and when he had come near, he asked him,
Iar Isus, stând în picioare, a poruncit să îl aducă la el; și după ce el s-a apropiat, l-a întrebat,
41 Saying, What wilt thou that I shall do to thee? And he said, Lord, that I may receive my sight.
Spunând: Ce voiești să îți fac? Iar el a spus: Doamne, să primesc vedere.
42 And Jesus said to him, Receive thy sight: thy faith hath saved thee.
Și Isus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a salvat.
43 And immediately he received his sight, and followed him, glorifying God: and all the people, when they saw [it], gave praise to God.
Și îndată și-a primit vederea și l-a urmat, glorificând pe Dumnezeu; și toți oamenii, când au văzut, au dat laudă lui Dumnezeu.
