John 11
1 Now a certain [man] was sick, [named] Lazarus, of Bethany, the town of Mary and her sister Martha.
Și era un anume bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei și al surorii ei, Marta.
2 (It was [that] Mary who anointed the Lord with ointment, and wiped his feet with her hair, whose brother Lazarus was sick.)
(Maria era aceea care l-a uns pe Domnul cu mir și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav.)
3 Therefore his sisters sent to him, saying, Lord, behold, he whom thou lovest is sick.
De aceea surorile au trimis la el, spunând: Doamne, iată, acela pe care îl iubești, este bolnav.
4 When Jesus heard [that], he said, This sickness is not to death, but for the glory of God, that the Son of God may be glorified by it.
Isus, când a auzit, a spus: Această boală nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea.
5 Now Jesus loved Martha, and her sister, and Lazarus.
Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
6 When therefore he had heard that he was sick, he abode two days still in the same place where he was.
Când a auzit așadar că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care era;
7 Then after that he saith to [his] disciples, Let us ho into Judea again.
Apoi, după aceasta, le-a spus discipolilor: Să mergem din nou în Iudeea.
8 [His] disciples say to him, Master, the Jews of late sought to stone thee; and goest thou thither again?
Discipolii i-au spus: Rabi, acum de curând căutau iudeii să te ucidă cu pietre și din nou te duci acolo?
9 Jesus answered, Are there not twelve hours in the day? If any man walketh in the day, he stumbleth not, because he seeth the light of this world.
Isus a răspuns: Nu sunt douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina lumii acesteia.
10 But if a man walketh in the night, he stumbleth, because there is no light in him.
Dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că nu este lumină în el.
11 These things he said: and after that he saith to them, Our friend Lazarus sleepeth; but I go that I may awake him out of sleep.
Acestea a spus Isus; și după aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.
12 Then said his disciples, Lord, if he sleepeth he will do well.
Atunci discipolii lui au spus: Doamne, dacă doarme, se va face bine.
13 Now Jesus spoke of his death: but they thought that he had spoken of taking rest in sleep.
Dar Isus vorbise despre moartea lui, dar ei gândeau că vorbește despre odihna somnului.
14 Then said Jesus to them plainly, Lazarus is dead.
De aceea Isus le-a spus atunci pe față: Lazăr este mort.
15 And I am glad for your sakes that I was not there, to the intent ye may believe; nevertheless, let us go to him.
Și mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși, să mergem la el.
16 Then said Thomas, who is called Didymus, to his fellow-disciples, Let us also go, that we may die with him.
Atunci Toma, cel numit Didumos, le-a spus celor împreună discipoli cu el: Să mergem și noi, ca să murim cu el.
17 Then when Jesus came, he found that he had lain in the grave four days already.
Atunci când Isus a venit, a aflat că el era deja de patru zile în mormânt.
18 (Now Bethany was nigh to Jerusalem, about fifteen furlongs distant.)
Și Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
19 And many of the Jews came to Martha and Mary, to comfort them concerning their brother.
Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria, ca să le mângâie din cauza morții fratelui lor.
20 Then Martha, as soon as she heard that Jesus was coming, went and met him: but Mary sat in the house.
Atunci Marta, când a auzit că vine Isus, a ieșit și l-a întâlnit. Dar Maria ședea în casă.
21 Then said Martha to Jesus, Lord, if thou hadst been here, my brother had not died.
Atunci Marta i-a spus lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit;
22 But I know that even now, whatever thou wilt ask of God, God will give [it] thee.
Dar știu că orice vei cere chiar acum de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da.
23 Jesus saith to her, Thy brother shall rise again.
Isus i-a spus: Fratele tău va învia.
24 Martha saith to him, I know that he will rise again in the resurrection at the last day.
Marta i-a spus: Știu că va învia în înviere, în ziua de apoi.
25 Jesus said to her, I am the resurrection, and the life: he that believeth in me, though he were dead, yet shall he live:
Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în mine, chiar dacă ar fi murit, totuși va trăi;
Și oricine trăiește și crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată. Crezi tu aceasta? (aiōn g165)
27 She saith to him, Yes, Lord, I believe that thou art the Christ, the Son of God, who was to come into the world.
Da, Doamne, i-a spus ea: Eu cred că tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.
28 And when she had so said, she went and called Mary her sister secretly, saying, The Master is come, and calleth for thee.
Și, spunând acestea, s-a dus și a chemat-o pe Maria, sora ei, pe ascuns, spunând: Învățătorul a venit și te cheamă.
29 As soon as she heard [that], she arose quickly, and came to him.
Imediat ce ea a auzit, s-a ridicat repede și a venit la el.
30 Now Jesus had not yet come into the town, but was in that place where Martha met him.
Și Isus nu venise încă în sat, ci era în locul unde îl întâmpinase Marta.
31 The Jews then who were with her in the house, and comforted her, when they saw Mary that she rose hastily, and went out, followed her, saying, She goeth to the grave to weep there.
Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au urmat-o, spunând: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32 Then when Mary had come where Jesus was, and saw him, she fell down at his feet, saying to him, Lord, if thou hadst been here, my brother had not died.
Atunci Maria, când a ajuns unde era Isus, l-a văzut și a căzut la picioarele lui, spunându-i: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
33 When Jesus therefore saw her weeping, and the Jews also weeping who came with her, he groaned in the spirit, and was troubled;
De aceea Isus, când a văzut-o plângând, și pe iudeii care veniseră cu ea plângând, a gemut în duhul lui și s-a tulburat.
34 And said, Where have ye laid him? They say to him, Lord, come and see.
Și a spus: Unde l-ați pus? I-au spus: Doamne, vino și vezi.
35 Jesus wept.
Isus plângea.
36 Then said the Jews, Behold how he loved him!
Atunci iudeii au spus: Iată, cât îl iubea!
37 And some of them said, Could not this man, who opened the eyes of the blind, have caused that even this man should not have died?
Iar unii dintre ei au spus: Nu putea acesta, care a deschis ochii orbului, să fi făcut ca nici acesta să nu fi murit?
38 Jesus therefore again groaning in himself, cometh to the grave. It was a cave, and a stone lay upon it.
Isus de aceea, gemând din nou în el însuși, vine la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată peste ea.
39 Jesus said, Take ye away the stone. Martha, the sister of him that was dead, saith to him, Lord, by this time his body is offensive: for he hath been [dead] four days.
Isus a spus: Luați piatra la o parte. Marta, sora mortului, i-a spus: Doamne, deja miroase greu, fiindcă este mort de patru zile.
40 Jesus saith to her, Said I not to thee, that if thou wouldest believe, thou shouldest see the glory of God?
Isus i-a spus: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
41 Then they took away the stone [from the place] where the dead was laid. And Jesus lifted up [his] eyes, and said, Father, I thank thee that thou hast heard me:
Atunci au luat piatra de unde era pus mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a spus: Tată, îți mulțumesc că m-ai auzit.
42 And I knew that thou hearest me always: but because of the people who stand by, I said [it], that they may believe that thou hast sent me.
Și eu am știut că totdeauna mă asculți; dar am spus aceasta din cauza mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis.
43 And when he had thus spoken, he cried with a loud voice, Lazarus, come forth.
Și, spunând acestea, a strigat cu voce tare: Lazăre, vino afară.
44 And he that was dead came forth, bound hand and foot with grave-clothes: and his face was bound about with a napkin. Jesus saith to them, Loose him, and let him go.
Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și fața îi era înfășurată cu un ștergar. Isus le-a spus: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.
45 Then many of the Jews who came to Mary, and had seen the things which Jesus did, believed on him.
Atunci mulți dintre iudei, care au venit la Maria și au văzut cele ce a făcut Isus, au crezut în el.
46 But some of them went to the Pharisees, and told them what things Jesus had done.
Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus cele ce a făcut Isus.
47 Then the chief priests and the Pharisees convened a council, and said, What do we? for this man performeth many miracles.
Atunci preoții de seamă și fariseii au adunat consiliul și au spus: Ce facem? Pentru că omul acesta face multe miracole.
48 If we let him thus alone, all [men] will believe on him: and the Romans will come, and take away both our place and nation.
Dacă îl lăsăm astfel în pace, toți vor crede în el și vor veni romanii și ne vor lua deopotrivă și locul și națiunea.
49 And one of them, [named] Caiaphas, being the high priest that same year, said to them, Ye know nothing at all,
Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu știți nimic,
50 Nor consider that it is expedient for us, that one man should die for the people, and that the whole nation perish not.
Nici nu gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor și să nu piară toată națiunea?
51 And this he spoke not of himself: but being high priest that year, he prophesied that Jesus should die for that nation;
Dar nu a spus aceasta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru națiune;
52 And not for that nation only, but that also he should assemble in one the children of God that were scattered abroad.
Și nu numai pentru acea națiune, ci și ca să adune într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu, cei risipiți.
53 Then from that day forth they took counsel together to put him to death.
De aceea din acea zi s-au sfătuit ca să îl ucidă.
54 Jesus therefore walked no more openly among the Jews; but went thence to a country near to the wilderness, into a city called Ephraim, and there continued with his disciples.
De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a stat acolo cu discipolii săi.
55 And the Jews' passover was nigh at hand: and many went out of the country to Jerusalem before the passover, to purify themselves.
Iar paștele iudeilor era aproape, și mulți au urcat din țară la Ierusalim înainte de paște, ca să se purifice.
56 Then they sought for Jesus, and spoke among themselves, as they stood in the temple, What think ye, that he will not come to the feast?
Atunci ei îl căutau pe Isus și au vorbit între ei, stând în picioare în templu: Ce gândiți voi, că nicidecum nu va veni la sărbătoare?
57 Now both the chief priests and the Pharisees had given a commandment, that, if any man knew where he was, he should show [it], that they might take him.
Acum deopotrivă preoții de seamă și fariseii dăduseră poruncă, ca, dacă știe cineva unde este, să le arate ca să îl prindă.
