Job 9
1 Then Job answered and said,
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 I know [it to be] so of a truth: but how should man be just with God?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If he will contend with him, he cannot answer him one of a thousand.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 [He is] wise in heart, and mighty in strength: who hath hardened [himself] against him, and hath prospered?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Who removeth the mountains, and they know not: who overturneth them in his anger.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Who shaketh the earth out of her place, and its pillars tremble.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Who commandeth the sun, and it riseth not; and sealeth up the stars.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Who alone spreadeth out the heavens, and treadeth upon the waves of the sea.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Who maketh Arcturus, Orion, and Pleiades, and the chambers of the south.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Who doeth great things past finding out; yes, and wonders without number.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Lo, he goeth by me, and I see [him] not: he passeth on also, but I perceive him not.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Behold, he taketh away, who can hinder him? who will say to him, What doest thou?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 [If] God will not withdraw his anger, the proud helpers do stoop under him.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 How much less shall I answer him, [and] choose out my words [to reason] with him?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Whom, though I were righteous, [yet] would I not answer, [but] I would make supplication to my judge.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 If I had called, and he had answered me; [yet] I would not believe that he had hearkened to my voice.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 For he breaketh me with a tempest, and multiplieth my wounds without cause.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 He will not suffer me to take my breath, but filleth me with bitterness.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 If [I speak] of strength, lo, [he is] strong: and if of judgment, who shall set me a time [to plead]?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 If I justify myself, my own mouth will condemn me: [if I say], I [am] perfect, that also will prove me perverse.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 [Though] I [were] perfect, [yet] would I not know my soul: I would despise my life.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 This [is] one [thing], therefore I said [it], he destroyeth the perfect and the wicked.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 If the scourge shall slay suddenly, he will laugh at the trial of the innocent.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 The earth is given into the hand of the wicked: he covereth the faces of its judges; if not, where, [and] who [is] he?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Now my days are swifter than a post: they flee away, they see no good.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They are passed away as the swift ships: as the eagle [that] hasteth to the prey.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 If I say, I will forget my complaint, I will leave off my heaviness, and comfort [myself]:
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 I am afraid of all my sorrows, I know that thou wilt not hold me innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 [If] I am wicked, why then do I labor in vain?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 If I wash myself with snow water, and make my hands never so clean;
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Yet wilt thou plunge me in the ditch, and my own clothes shall abhor me.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For [he is] not a man, as I [am], [that] I should answer him, [and] we should come together in judgment.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Neither is there any judge between us, [that] might lay his hand upon us both.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Let him take away his rod from me, and let not his fear terrify me:
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 [Then] would I speak, and not fear him; but [it is] not so with me.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
