Job 30
1 But now [they that are] younger than I, have me in derision, whose fathers I would have disdained to set with the dogs of my flock.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Yes, to what [might] the strength of their hands [profit] me, in whom old age had perished?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 For want and famine [they were] solitary; fleeing into the wilderness in former time desolate and waste.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Who cut up mallows by the bushes, and juniper roots [for] their food.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 They were driven forth from among [men], (they cried after them, as [after] a thief; )
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 To dwell in the clefts of the valleys, [in] caves of the earth, and [in] the rocks.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 Among the bushes they brayed; under the nettles they were collected.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 [They were] children of fools, yes, children of base men: they were viler than the earth.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 And now I am their song, yes, I am their by-word.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 They abhor me, they flee far from me, and spare not to spit in my face.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Because he hath loosed my cord, and afflicted me, they have also let loose the bridle before me.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Upon [my] right [hand] rise the youth; they push away my feet, and they raise up against me the ways of their destruction.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 They mar my path, they set forward my calamity, they have no helper.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 They came [upon me] as a wide breaking in [of waters]: in the desolation they rolled themselves [upon me].
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Terrors are turned upon me: they pursue my soul as the wind: and my welfare passeth away as a cloud.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 And now my soul is poured out upon me; the days of affliction have taken hold upon me.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 My bones are pierced in me in the night season: and my sinews take no rest.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 By the great force [of my disease] is my garment changed: it bindeth me about as the collar of my coat.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 He hath cast me into the mire, and I have become like dust and ashes.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 I cry to thee, and thou dost not hear me: I stand up, and thou regardest me [not].
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Thou hast become cruel to me: with thy strong hand thou opposest thyself against me.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Thou liftest me up to the wind; thou causest me to ride [upon it], and dissolvest my substance.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 For I know [that] thou wilt bring me [to] death, and [to] the house appointed for all living.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Yet he will not stretch out [his] hand to the grave, though they cry in his destruction.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Did not I weep for him that was in trouble? was [not] my soul grieved for the poor?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 When I looked for good, then evil came: and when I waited for light, there came darkness.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 My bowels boiled, and rested not: the days of affliction came upon me.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 I went mourning without the sun: I stood up, [and] I cried in the congregation.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 I am a brother to dragons, and a companion to owls.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 My skin is black upon me, and my bones are burned with heat.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 My harp also is [turned] to mourning, and my organ into the voice of them that weep.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
