Hebrews 1
1 God, who at sundry times and in divers manners spoke in time past to the fathers by the prophets,
Dumnezeu, care în trecut a vorbit părinților, prin prooroci, în multe vremuri și în felurite moduri,
2 Hath in these last days spoken to us by [his] Son, whom he hath appointed heir of all things, by whom also he made the worlds; (aiōn g165)
la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și lumile. (aiōn g165)
3 Who being the brightness of [his] glory, and the express image of his person, and upholding all things by the word of his power, when he had by himself made purification of our sins, sat down on the right hand of the Majesty on high;
Fiul său este strălucirea gloriei sale, chipul însuși al substanței sale și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii sale, care, după ce ne-a purificat prin el însuși de păcatele noastre, a șezut la dreapta Majestății de sus,
4 Being made so much better than the angels, as he hath by inheritance obtained a more excellent name than they.
devenind cu atât mai bun decât îngerii, cu cât numele mai presus de îngerii pe care l-a moștenit este mai presus decât al lor.
5 For to which of the angels said he at any time, Thou art my Son, this day have I begotten thee? And again, I will be to him a Father, and he shall be to me a Son?
Căci cui dintre îngeri i-a spus el vreodată “Tu ești Fiul meu. Azi am devenit tatăl tău?” și din nou, “Îi voi fi un Tată, Și el îmi va fi pentru mine un fiu?”
6 And again, when he bringeth in the first-begotten into the world, he saith, And let all the angels of God worship him.
Când va aduce din nou pe lume pe întâiul născut, zice: “Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine”.
7 And of the angels he saith, Who maketh his angels spirits, and his ministers a flame of fire.
Despre îngeri spune, “El își face îngerii vânturi, și robii lui o flacără de foc.”
8 But to the Son, [he saith], Thy throne, O God, [is] for ever and ever: a scepter of righteousness [is] the scepter of thy kingdom. (aiōn g165)
Dar despre Fiul spune, “Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor. Sceptrul dreptății este sceptrul Împărăției Tale. (aiōn g165)
9 Thou hast loved righteousness, and hated iniquity; therefore God, [even] thy God, hath anointed thee with the oil of gladness above thy fellows.
Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; De aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemnul bucuriei mai presus de semenii tăi.”
10 And, Thou, Lord, in the beginning hast laid the foundation of the earth: and the heavens are the works of thy hands.
Și, “Tu, Doamne, la început ai pus temelia pământului. Cerurile sunt opera mâinilor Tale.
11 They shall perish; but thou remainest: and they all shall become old as doth a garment;
Ei vor pieri, dar tu vei rămâne. Toate vor îmbătrâni ca o haină.
12 And as a vesture wilt thou fold them up, and they shall be changed; but thou art the same, and thy years shall not fail.
Le vei înfășura ca pe o mantie, și vor fi schimbate; dar tu ești la fel. Anii tăi nu vor da greș.”
13 But to which of the angels said he at any time, Sit on my right hand, until I make thy enemies thy footstool?
Dar care dintre îngeri a spus vreodată, “Stai la dreapta mea, până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale?”
14 Are they not all ministering spirits, sent forth to minister for them who shall inherit salvation?
Nu sunt oare toți duhuri slujitoare, trimise să slujească în folosul celor ce vor moșteni mântuirea?
