Hebrews 4
1 Let us therefore fear, lest a promise being left [us] of entering into his rest, any of you should seem to come short of it.
Să ne temem, așadar, ca nu cumva vreunul dintre voi să pară că a lipsit de promisiunea de a intra în odihna Lui.
2 For to us was the gospel preached, as well as to them: but the word which they heard did not profit them, not being mixed with faith in them that heard [it].
Căci, într-adevăr, ni s-a vestit o veste bună, așa cum au făcut și ei, dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de folos, pentru că nu a fost amestecat cu credință de către cei care l-au auzit.
3 For we who have believed do enter into rest, as he said, As I have sworn in my wrath, if they shall enter into my rest: although the works were finished from the foundation of the world.
Căci noi, cei care am crezut, intrăm în acea odihnă, așa cum a spus el: “Așa cum am jurat în mânia Mea, nu vor intra în odihna Mea”, deși lucrările au fost terminate de la întemeierea lumii.
4 For he spoke in a certain place of the seventh [day] on this wise, And God rested the seventh day from all his works.
Căci el a spus undeva despre ziua a șaptea: “În ziua a șaptea, Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Sale”;
5 And in this [place] again, If they shall enter into my rest.
iar în acest loc din nou: “Ei nu vor intra în odihna Mea”.
6 Seeing therefore it remaineth that some must enter into it, and they to whom it was first preached entered not because of unbelief:
Văzând, așadar, că rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost vestită mai înainte vestea cea bună nu au reușit să intre din cauza neascultării,
7 (Again, he limiteth a certain day, saying in David, To-day, after so long a time; as it is said, To-day, if ye will hear his voice, harden not your hearts.
el definește din nou o zi anume, “astăzi”, spunând prin David, la o distanță atât de mare de timp după aceea (așa cum s-a spus), “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile.”
8 For if Jesus had given them rest, then he would not afterward have spoken of another day.
Căci dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, n-ar fi vorbit după aceea de o altă zi.
9 There remaineth therefore a rest to the people of God.
Rămâne așadar o odihnă de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 For he that hath entered into his rest, he also hath ceased from his own works, as God [did] from his.)
Căci cel care a intrat în odihna lui s-a odihnit și el însuși de lucrările sale, cum s-a odihnit și Dumnezeu de ale lui.
11 Let us labor therefore to enter into that rest, lest any man fall after the same example of unbelief.
Să ne sârguim deci să intrăm în această odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu de neascultare.
12 For the word of God [is] living, and powerful, and sharper than any two-edged sword, piercing even to the dividing asunder of soul and spirit, and of the joints and marrow, and [is] a discerner of the thoughts and intents of the heart.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la despărțirea sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și poate să discearnă gândurile și intențiile inimii.
13 Neither is there any creature that is not manifest in his sight: but all things [are] naked and opened to the eyes of him with whom we have to do.
Nicio făptură nu este ascunsă de ochii Lui, ci toate lucrurile sunt goale și expuse înaintea ochilor Celui căruia trebuie să dăm socoteală.
14 Seeing then that we have a great High Priest, that hath passed into the heavens, Jesus the Son of God, let us hold fast [our] profession.
Deci, având un mare preot care a trecut prin ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem cu tărie mărturisirea noastră.
15 For we have not a high priest who cannot be touched with the feeling of our infirmities; but who was in all points tempted as [we are], [yet] without sin.
Căci noi nu avem un mare preot care nu poate fi atins de sentimentul slăbiciunilor noastre, ci unul care a fost în toate privințele ispitit ca și noi, dar fără păcat.
16 Let us therefore come boldly to the throne of grace, that we may obtain mercy, and find grace to help in time of need.
Să ne apropiem, așadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor la vreme de nevoie.
