< Job 31 >

1 I have made a covenant with my eyes; how then should I look with desire on a virgin?
Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
2 For what is the portion from God above, the inheritance from the Almighty on high?
Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
3 I used to think that calamity is for unrighteous people, and that disaster is for doers of wickedness.
Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
4 Does not God see my ways and count all my steps?
Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
5 If I have walked with falsehood, if my foot has hurried to deceit,
Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
6 let me be weighed in an even balance so that God will know my integrity.
Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
7 If my step has turned aside from the way, if my heart has gone after my eyes, if any spot has stuck to my hands,
Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
8 then let me sow, and let another eat, and let my crops be uprooted.
Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
9 If my heart has been deceived by a woman, if I have lain in wait at my neighbor's door,
Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10 then let my wife grind grain for another, and let others bow down on her.
Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
11 For that would be a terrible crime; indeed, it would be a crime to be punished by judges.
Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.
12 For that is a fire that consumes as far as Abaddon, and it would burn all my harvest to the root.
Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
13 If I ignored the plea for justice from my male or female servant when they argued with me,
Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
14 what then would I do when God rises up to accuse me? When he comes to judge me, how would I answer him?
Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
15 Did the one who made me in the womb not make them also? Did not the same one mold us all in the womb?
Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
16 If I have withheld poor people from their desire, or if I have caused the eyes of the widow to grow dim from crying,
Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
17 or if I have eaten my morsel alone and not allowed those without fathers to eat it also—
Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
18 because from my youth the orphan grew up with me as with a father, and I have guided his mother, a widow, from my own mother's womb.
(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
19 If I have seen anyone perish for lack of clothing, or if I have seen that a needy man had no clothing;
Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
20 if his heart has not blessed me because he has not been warmed with the wool of my sheep,
Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21 if I have lifted up my hand against fatherless people because I saw my support in the city gate, then bring charges against me!
Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22 If I have done these things, then let my shoulder fall from the shoulder blade, and let my arm be broken from its joint.
Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
23 For I dreaded destruction from God; because of his majesty, I was not able to do those things.
Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
24 If I have made gold my hope, and if I have said to fine gold, 'You are what I am confident in';
Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
25 if I have rejoiced because my wealth was great, because my hand had gotten many possessions, then bring charges against me!
Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
26 If I have seen the sun when it shone, or the moon walking in its brightness,
Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27 and if my heart has been secretly attracted, so that my mouth has kissed my hand in worship of them—
Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28 this also would be a crime to be punished by judges, for I would have denied the God who is above.
Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
29 If I have rejoiced at the destruction of anyone who hated me or congratulated myself when disaster overtook him, then bring charges against me!
Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
30 Indeed, I have not even allowed my mouth to sin by asking for his life with a curse.
Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31 If the men of my tent have never said, 'Who can find one who has not been filled with Job's food?'
Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
32 (even the foreigner has never had to stay in the city square, because I have always opened my doors to the traveler), and if that is not so, then bring charges against me!
Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
33 If, like mankind, I have hidden my sins by hiding my guilt inside my tunic
Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34 (because I feared the great multitude, because the contempt of families terrified me, so that I kept silent and would not go outside), then bring charges against me!
M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
35 Oh, if only I had someone to hear me! See, here is my signature; let the Almighty answer me! If only I had the indictment that my opponent has written!
O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
36 Surely I would carry it openly on my shoulder; I would put it on like a crown.
Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
37 I would declare to him an accounting for my steps; as a confident prince I would go up to him.
I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
38 If my land ever cries out against me, and its furrows weep together,
Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,
39 if I have eaten its harvest without paying for it or have caused its owners to lose their lives,
Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
40 then let thorns grow instead of wheat and weeds instead of barley.” The words of Job are finished.
Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.

< Job 31 >