Job 29
1 Job resumed speaking and said,
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 “Oh, that I were as I was in the past months when God cared for me,
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 when his lamp shined on my head, and when I walked through darkness by his light.
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Oh, that I were as I was in the ripeness of my days when the friendship of God was on my tent,
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 when the Almighty was yet with me, and my children were around me,
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 when my way was covered with cream, and the rock poured out for me streams of oil!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 When I went out to the city gate, when I sat in my place in the city square,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 the young men saw me and kept their distance from me in respect, and the aged people rose and stood for me.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 The princes used to refrain from talking when I came; they would lay their hand on their mouths.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 The voices of the noblemen were hushed, and their tongue clung to the roof of their mouths.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 For after their ears heard me, they would then bless me; after their eyes saw me, they would then give witness to me and approve of me
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 because I rescued the one who was poor when he cried out, and the one who had no father when he had no one to help him.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 The blessing of him who was about to perish came on me; I caused the widow's heart to sing for joy.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 I put on righteousness, and it clothed me; my justice was like a robe and a turban.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 I was eyes to blind people; I was feet to lame people.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 I was a father to needy people; I would examine the case even of one whom I did not know.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 I broke the jaws of the unrighteous man; I plucked the victim out from between his teeth.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Then I said, 'I will die in my nest; I will multiply my days like the grains of sand.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 My roots are spread out to the waters, and dew lies all night on my branches.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 The honor in me is always fresh, and the bow of my strength is always new in my hand.'
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 To me men listened; they waited for me; they stayed silent to hear my advice.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 After my words were done, they did not speak again; my speech dropped like water on them.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 They always waited for me as they waited for rain; they opened their mouth wide to drink in my words, as they would do for the latter rain.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 I smiled on them when they did not expect it; they did not reject the light of my face.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 I selected their way and sat as their chief; I lived like a king in his army, like one who comforts mourners.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
