Mark 6
1 Jesus left [Capernaum city and went to his hometown, Nazareth]. His disciples went with him.
Și a plecat de acolo și a venit în patria sa; și discipolii săi îl urmează.
2 (On the Sabbath/On the Jewish rest day), [he entered] the Jewish worship house and taught [the people]. Many who were listening to him were astonished. [But some] were saying, “[This man is just an ordinary person like we are! So (we cannot believe that] this man [is able to teach us] about these things and that he has been made very wise {that [God] has made him very wise} and that he is performing such miracles![/how is it that] [RHQ] this man [is able to teach us] about these things and that he has been made very wise {that [God] has made him very wise} and that he is performing such miracles?) [RHQ]
Și când a venit sabatul, a început să îi învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-l, erau înmărmuriți, spunând: De unde are el acestea? Și ce înțelepciune îi este dată, încât și fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?
3 ([We know that] he is [just an ordinary] carpenter!/Isn’t he [just an ordinary] carpenter [RHQ]?) [We know him and his family! We know] Mary his mother! ([We know] his [younger] brothers James, Joses, Judas and Simon!/Are not his [younger] brothers James, Joses, Judas and Simon?) [RHQ] And (his [younger] sisters also live here in this town!/do not his [younger] sisters also live here in this town?) [RHQ]” So they despised him.
Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov și al lui Iose și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi? Și se poticneau de el.
4 Jesus [knew that they refused to believe in him]. So he said to them, “[It is certainly true that] people honor [me and other] prophets [in other places, but] not in our hometowns! Even our relatives and the people who live in our own houses do not honor us!”
Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa și printre rudele sale și în casa lui.
5 [So], although he healed a few sick people there by touching them, he [decided] not to perform many [other] miracles [in Nazareth] because the people there did not believe that he was the Messiah.
Și nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.
6 He was amazed that they did not believe [in him]. Mark 6:6b-13 Jesus [and his disciples] went from town to town [in that region] teaching [the people].
Și s-a minunat de necredința lor. Și străbătea satele din jur, învățându-i.
7 [One day] he summoned the twelve [disciples], and then he [told them that] he was going to send them out two-by-two [to teach people in various towns]. He gave them power [to expel] evil spirits [from people].
Și a chemat pe cei doisprezece și a început să îi trimită înainte, doi câte doi; și le-a dat putere peste duhurile necurate;
8 He also instructed them to wear sandals and to take along a walking stick when they were traveling. He told them not to take food, nor a bag [in which travelers carry supplies], nor any money for their journey. He also did not allow them to take extra clothing. [He wanted the people who heard their message to give them what they needed].
Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;
Ci încălțați cu sandale; și să nu îmbrace două haine.
10 He also instructed them, “After you enter a town, [if someone invites you to stay in his house], go into his house. Eat and sleep in that same home until you leave that town.
Și le-a spus: În orice loc ar fi să intrați într-o casă, acolo să rămâneți până plecați din acel loc.
11 Wherever the people do not welcome you and wherever the people do not listen to you, shake off the dust from your feet as you leave [that place]. By doing that, you will warn them [that God will punish them for rejecting your message].”
Și oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate.
12 [So] after the disciples went out [to various towns], they were preaching that people should stop their sinful behavior.
Și au plecat și au predicat ca oamenii să se pocăiască.
13 They were also expelling many evil spirits [from people], and they were anointing many sick people with [olive] oil and healing them.
Și au scos mulți draci și au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat.
14 [King] Herod [Antipas] heard about [what] Jesus [was doing], because many people were talking [about it. Some] people were saying [about Jesus], “[He must be] John the Baptizer! He has come back to life! That is why he [has God’s] power to perform these miracles!”
Și împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) și a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morți și din această cauză se arată fapte puternice în el.
15 Others were saying [about Jesus], “He is [the former prophet] Elijah, [whom God promised to send back again].” Others were saying [about Jesus], “[No], he is a [different] prophet, like one of the [other] prophets [who lived long ago].”
Alții au spus: Este Ilie. Și alții au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeți.
16 Having heard [what the people were saying, King] Herod [Antipas] himself repeatedly said, “The man [performing those miracles] must be John! I [commanded my soldiers to] cut off his head, but he has come back to life again [to get revenge for my killing him]!”
Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morți.
17 The reason [King Herod concluded that John wanted revenge is as follows: Some time before this], Herod married Herodias, while she was [still] the wife of his [younger] brother, Philip.
Fiindcă Irod însuși a trimis și a prins pe Ioan și l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
18 John kept telling Herod, “[God’s] law does not permit you to marry the wife of your brother [while he is still alive].” Then, because Herodias [urged him to put John in prison], Herod himself sent [soldiers to John]. They seized John and put him in prison.
Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îți este legiuit să o ai pe soția fratelui tău.
19 But because Herodias wanted to get [further] revenge on John, she wanted [someone] to execute him. But she could not do that because [while John was in prison], Herod kept John safe [from her].
De aceea Irodiada îi purta pică și voia să îl ucidă, dar nu a putut;
20 Herod did this because he respected/feared John, because he knew that he was a righteous and holy man. The king did not know what he should do, but he liked to listen to him.
Fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că el era un bărbat drept și un sfânt și îl ocrotea; și când îl auzea, făcea multe și îl asculta cu plăcere.
21 But [Herodias was able to have someone execute John when they honored/celebrated] the day when Herod was born. On that day, he invited the [most important] government officials, the [most important] army leaders, and the most important men in Galilee [district] in order that they might eat [and celebrate with him].
Și când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naștere, a făcut o masă mai marilor săi și marilor căpetenii și celor dintâi ai Galileii;
22 [While they were eating], Herodias’ daughter came into the room and danced, and that pleased [King] Herod and his guests. So the king said to her, “Ask me for whatever you desire and I will give it to you!”
Și când fiica acelei Irodiade a intrat și a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voiești și îți voi da.
23 He said to her, “Whatever you ask, I will give it to you! I will give you up to half of what I own and rule, if you ask for it. May God punish me [if I do not do what I have promised]!”
Și i-a jurat: Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din împărăția mea.
24 The girl immediately left the room and went to her mother. She [told her what the king had said, and] asked her, “What shall I ask for?” Her mother replied, “[Ask the king to give you] the head of John the Baptizer!”
Iar ea a ieșit și i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.
25 The girl quickly entered the room again. She went to the king and she requested, “I want you to command someone to [cut off] the head of John the Baptizer [and] give it to me at once on a platter, [so that my mother can know he is dead]!”
Și îndată a intrat cu grabă la împărat și i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
26 The king became very distressed [when he heard what she asked for], because he knew John was a very righteous man (OR, because he now knew that he should not have made that promise to her). But he could not refuse [what she requested because] he had promised [that he would give her anything she asked for], and because his guests [had heard him promise that].
Și împăratul a fost foarte întristat; totuși, din cauza jurământului și a celor care ședeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.
27 So the king at once ordered the man who executes prisoners to go and [cut off] John’s head and bring it [to the girl]. That man went to the prison and cut off John’s head.
Și îndată împăratul a trimis un călău și a poruncit să îi fie adus capul; și s-a dus și l-a decapitat în închisoare,
28 He [put it on] a platter, brought it back, and gave it to the girl. The girl took it to her mother.
Și i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei; și fata l-a dat mamei ei.
29 After John’s disciples heard [what happened], they went [to the prison] and took John’s body and then they buried [it in a burial cave].
Și când au auzit discipolii lui, au venit și i-au luat trupul mort și l-au pus într-un mormânt.
30 The [twelve] apostles returned to Jesus [from the places to which they had gone]. They reported to him what they had done and what they had taught [to people].
Și apostolii s-au adunat la Isus și i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute și cele ce [i-]au învățat pe oameni.
31 He said to them, “Come [with me] to a place where no people are living, in order that we can be alone and rest a little while!” [He said this] because many people were continually coming to them and going [away again], with the result that [Jesus and] his disciples did not have time to eat [or do anything else].
Iar el le-a spus: Veniți voi înșivă la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă un timp. Fiindcă erau mulți venind și plecând și nu aveau timp nici să mănânce.
32 So they went away by themselves in a boat to a place where no people were living.
Și au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
33 [But many] people saw them leaving. They also recognized [that they were Jesus and the disciples, and they saw where they were going]. So they ran [ahead on land] from all the [nearby] towns to the place [where Jesus and his disciples were going]. They [actually] arrived there before [Jesus and the disciples].
Și oamenii i-au văzut plecând și mulți l-au cunoscut și au alergat pe jos până acolo, din toate cetățile și s-au dus înaintea lor și s-au adunat la el.
34 As Jesus [and his disciples] got out of the boat, Jesus saw this large crowd. He felt sorry for them because they were [confused], like sheep that do not have a shepherd. So he taught them many things.
Și Isus, când a ieșit, a văzut mulți oameni și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca [niște] oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri.
35 Late [in the afternoon], the disciples came to him and said, “This is a place where no people live and it is very late.
Și când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el și au spus: Acesta este un loc pustiu și ora este deja târzie.
36 [So] send the people away in order that they may go to the surrounding farms and villages in order that they can buy for themselves something to eat!”
Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ținutului și în sate și să își cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
37 But he replied, “[No], you [yourselves] give them something to eat!” They replied, “(We could not buy enough bread to feed [this crowd], even if we had as much money as a man earns by working 200 days!/How could we buy enough bread to feed [this mob], even if we had as much money as a man earns by working 200 days?)” [RHQ]
Iar el a răspuns și le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem și să cumpărăm pâine de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?
38 But he replied to them, “How many loaves of bread do you have? Go and find out!” They [went and] found out and then they told him, “We have [only] five flat loaves and two [cooked] fish!”
Iar el le-a spus: Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți. Și după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci și doi pești.
39 He instructed [the disciples to tell] all the people to sit down on the green grass.
Și le-a poruncit să îi așeze pe toți în grupuri, pe iarba verde.
40 So the people sat in groups. There were 50 people in some groups and 100 people in other groups.
Și au șezut în rânduri câte o sută și câte cincizeci.
41 Jesus took the five flat loaves and the two fish. He looked up towards heaven and thanked [God] for them. Then he broke the loaves and fish into pieces and kept giving them to the disciples in order that they would distribute them to the people.
Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit în sus spre cer și a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; și cei doi pești i-a împărțit printre toți.
42 Everyone ate [this food] until they all had enough to eat!
Și au mâncat toți și s-au săturat.
43 The disciples then collected twelve baskets full of pieces [of bread] and of the fish [that were left over].
Și au ridicat douăsprezece coșuri pline de frânturi și rămășițele de la pești.
44 There were approximately 5,000 men who ate the bread [and fish. They did not even count the women and children].
Și cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbați.
45 Right away Jesus told his disciples to get into the boat and then go ahead of him to Bethsaida [town, which was] further around [Lake Galilee. He stayed and] dismissed the many people who were there.
Și îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulțimii.
46 After he said goodbye to the people, he went up into the hills in order to pray.
Și după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47 When it was evening, the [disciples’] boat was in the middle of the lake and Jesus was by himself on the land.
Și când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
48 He saw that the wind was [blowing] against them as they rowed. As a result, they were having great difficulty. He approached them early in the morning, when it was still dark, by walking on the water. He intended to walk by them.
Și i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; și cam pe la garda a patra a nopții a venit spre ei umblând pe mare și ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49 They saw him walking on the water, but they thought that he was a ghost. They screamed
Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh și au strigat;
50 because they all were terrified when they saw him. But he talked to them. He said to them, “Be calm! Do not be afraid, [because] it is I!”
Fiindcă toți l-au văzut și au fost tulburați. Și îndată a vorbit cu ei și le-a spus: Îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți!
51 He got into the boat [and sat down] with them and the wind [immediately] blowing. They were completely amazed [about what he had done].
Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat; și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau.
52 [Although they had seen Jesus multiply] the [bread and the fish], they did not understand [from that how powerful he was, as they should have]. They did not think clearly about it.
Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
53 After they went further around [Lake Galilee in a boat, they came to the shore at Gennesaret town]. Then they tied up the boat there.
Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la țărm.
54 As soon as they got out of the boat, [the people there] recognized Jesus.
Și după ce au ieșit din corabie, îndată l-au cunoscut,
55 So they ran throughout the whole district [in order to tell others that Jesus was there]. Then the people [placed] those who were sick on stretchers and carried them to any place where they heard [people say] that Jesus was.
Și alergau prin toată acea regiune de jur împrejur și începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.
56 In whatever village, town or other place where he entered, they would bring to the marketplaces those who were sick. Then the [sick people] would beg Jesus to let them touch [him or] even the edge of his clothes [in order that Jesus might heal them]. All those who touched [him or his robe] were healed.
Și oriunde intra în sate, sau cetăți, sau ținuturi, puneau pe bolnavi în străzi și îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; și câți l-au atins au fost făcuți sănătoși.
