John 11
1 [One time] there was a man whose name was Lazarus who was [very] sick. He lived in Bethany [village], where his [older] sisters Mary and Martha also lived.
Un om bolnav, Lazăr, din Betania, din satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.
2 Mary was the woman who [later] poured perfume on the feet of the Lord [Jesus], and then wiped his feet with her hair.
Maria, care unsese pe Domnul cu mir și Îi ștergea picioarele cu părul ei, era aceea al cărei frate, Lazăr, era bolnav.
3 So the two sisters sent [someone to tell] Jesus [about Lazarus], saying, “Lord, the one you love [very much] is very sick.”
De aceea surorile au trimis la el, spunând: “Doamne, iată că cel pentru care ai mare afecțiune este bolnav.”
4 [They hoped that Jesus would come], but when Jesus heard the message, he said, “His being sick will not end in his dying. Instead, it will result in [people realizing] how great God is, and that I, God’s son, may be honored {that people may honor me, God’s son}, because of [what I will do].”
Dar Isus, auzind, a zis: “Boala aceasta nu este pentru moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
5 Jesus loved Martha and her [younger] sister [Mary] and Lazarus.
Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.
6 But when Jesus heard that Lazarus was sick, he stayed [where he was] for two more days.
De aceea, când a auzit că acesta era bolnav, a stat două zile în locul unde se afla.
7 But Jesus [wanted to see Lazarus]. So he said to us disciples, “Let’s go back to Judea.”
După aceea, a zis ucenicilor: “Să mergem din nou în Iudeea.”
8 We said, “Teacher, just a short while ago the Jewish [leaders] [SYN] wanted to [kill you by] throwing stones at you. So ([we think that you should not] go back there again!/[are you sure that you want to] go back there again?) [RHQ]”
Ucenicii L-au întrebat: “Rabi, iudeii tocmai voiau să Te ucidă cu pietre. Te duci din nou acolo?”
9 [To show us that nothing bad could happen to him until the time that God had chosen] [MET], Jesus replied, “There are [RHQ] twelve hours in the daytime, [which is enough time to do what God wants us to do]. People who walk in the daytime will not stumble [over things they cannot see], because they see things by the light from the sun.
Isus a răspuns: “Nu sunt oare douăsprezece ore de lumină? Dacă un om umblă ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina acestei lumi.
10 It is when people walk in the nighttime that they stumble over things, because they have no light.”
Dar dacă un om umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.”
11 After he said that, he told us, “Our friend Lazarus has gone to sleep. But I will go there so that I can wake him up.”
El a spus aceste lucruri și, după aceea, le-a zis: “Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar eu mă duc ca să-l trezesc din somn.”
12 So we said to him, “Lord, if he is sleeping, he will get well. [So you do not need to risk your life by going there].”
Și ucenicii au zis: “Doamne, dacă a adormit, își va reveni.”
13 Jesus was speaking [figuratively] about Lazarus’ death, but we thought that he was talking about really being asleep.
Isus vorbise despre moartea Sa, dar ei credeau că vorbea despre odihna în somn.
14 So then he told us plainly, “Lazarus is dead.
Atunci Isus le-a spus clar și răspicat: “Lazăr a murit.
15 But for your sake I am glad that I was not there [when he died], because I want you to believe [more firmly that I] ([am the Messiah/came from God]). So now, [instead of staying here], let’s go to him.”
Mă bucur, pentru voi, că nu am fost acolo, ca să credeți. Totuși, să mergem la el”.
16 Then Thomas, who was {whom they} called ‘The Twin’, said to the rest of us disciples, “Let’s all go, so that we may die with Jesus [when his enemies kill him].”
Toma, zis Didim, a zis tovarășilor săi ucenici: “Să mergem și noi, ca să murim împreună cu El”.
17 When we arrived [close to Bethany], someone told Jesus that Lazarus [had died and had been buried and his body had] been in the tomb for four days.
Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt.
18 Bethany is less than (two miles/three kilometers) from Jerusalem.
Betania era aproape de Ierusalim, la o distanță de vreo cincisprezece stadii.
19 Many Jews had come [from Jerusalem] to console Martha and Mary over [the death of] their [younger] brother.
Mulți dintre iudei se alăturaseră femeilor din jurul Martei și al Mariei, ca să le consoleze cu privire la fratele lor.
20 When Martha heard [someone say] that Jesus was coming, she went [along the road] to meet him. But Mary stayed in the house.
Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-l întâmpine, dar Maria a rămas în casă.
21 When Martha [got to where Jesus was], she said to him, “Lord, if you had been here, my brother would not have died [because you would have healed him]!
Atunci Marta i-a zis lui Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
22 But I know that even now God will do for you whatever you ask [concerning my brother].”
Chiar și acum știu că tot ce ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”.
23 Jesus said to her, “Your brother will become alive again!”
Isus i-a zis: “Fratele tău va învia.”
24 Martha said to him, “I know that he will become alive again when all people become alive again on the [Judgment] day.”
Marta i-a zis: “Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25 Jesus said to her, “I am the one who [enables people to] become alive again and who [causes people to] live [eternally]. Those who believe in me, even if they die, will live [again].
Isus i-a zis: “Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri.
26 Furthermore, all those who believe in me while they are alive, [their souls] will not die [forever]. Do you believe that?” (aiōn g165)
Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu asta?” (aiōn g165)
27 She said to him, “Yes, Lord! I believe that you are the Messiah, (the Son of God/the man who is also God). You are the one [God promised to send] into the world!”
Ea i-a zis: “Da, Doamne. Am ajuns să cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care vine în lume.”
28 After she said that, she returned [to the house] and took her [younger] sister, Mary, aside and said to her, “The Teacher is close [to our village], and he wants to talk to you.”
După ce a zis acestea, s-a dus și a chemat pe ascuns pe Maria, sora ei, zicând: “Învățătorul este aici și te cheamă.”
29 When Mary heard that, she got up quickly and went to him.
Când a auzit aceasta, s-a sculat repede și s-a dus la el.
30 Jesus had not yet entered the village; he was still at the place where Martha met him.
Isus nu intrase încă în sat, ci era în locul unde L-a întâlnit Marta.
31 The Jews who were in the house with Mary, consoling her, saw Mary get up quickly and go outside. So they followed her, thinking that she was going to the tomb [where they had buried Lazarus], in order to cry there.
Iudeii care erau cu ea în casă și o consolau, când au văzut-o pe Maria că s-a sculat repede și a ieșit, au urmărit-o și au zis: “Se duce la mormânt ca să plângă acolo.”
32 When Mary got to where Jesus was and saw him, she prostrated herself at his feet and said, “Lord, if you had been here, my [younger] brother would not have died!”
Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.”
33 When Jesus saw her crying, and saw that the Jews who had come with her were also crying, he was very angry [that Satan had caused Lazarus to die] (OR, very troubled) and disturbed in his spirit.
Isus, văzând-o pe ea plângând și pe iudeii care plângeau împreună cu ea, a gemut în duh și s-a tulburat
34 He said, “Where have you buried (him/his body)?” They said to him, “Lord, come and see.”
și a zis: “Unde L-ați pus?” I-au spus: “Doamne, vino și vezi”.
35 Jesus began to cry.
Isus a plâns.
36 Then [some of] the Jews said, “Look how much he loved Lazarus!”
Iudeii ziceau deci: “Vedeți câtă dragoste avea pentru el!”
37 But some others said, “He enabled a blind man to see. So (he should have been able to [heal this man so that] he did not die!/why did he not [heal this man so that] he did not die?) [RHQ]”
Unii dintre ei spuneau: “Nu putea oare acest om, care a deschis ochii orbului, să împiedice și pe acesta să moară?”
38 Within himself Jesus was again very angry [about Lazarus dying] (OR, very troubled). He came to the tomb. It was a cave. The entrance had been covered with a large stone.
Isus a venit la mormânt, gemând iarăși în sine. Era o peșteră, și o piatră era așezată împotriva ei.
39 Jesus said, “Take away the stone!” Martha, [who, as I mentioned before, was an older] sister of the man who had died, said, “Lord, his [body] has been [in the tomb] for four days, so now there will be a bad smell!”
Isus a zis: “Scoateți piatra”. Marta, sora celui mort, I-a zis: “Doamne, la ora aceasta este o putoare, căci este mort de patru zile.”
40 Jesus said to her, “I told [RHQ] you that if you believed [in] ([me/what I can do]), you would see how great God is! Have [you forgotten that]?”
Isus i-a zis: “Nu ți-am spus Eu că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41 So they took away the stone. Then Jesus looked up [toward heaven] and said, “My Father, I thank you that you heard me [when I prayed about this earlier].
Și au îndepărtat piatra din locul unde zăcea mortul. Isus și-a ridicat ochii și a zis: “Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat.
42 I know that you always hear me [when I pray]. But instead [of just praying silently], I said that for the sake of the people who are standing here. I want them to believe that you sent me.”
Știu că întotdeauna mă asculți, dar, din cauza mulțimii care stătea în jur, am spus aceasta, ca să creadă că tu m-ai trimis.”
43 After he said that, he shouted, “Lazarus, come out!”
După ce a spus aceasta, a strigat cu glas tare: “Lazăr, ieși afară!”
44 The man who [had been] dead came out! The strips of cloth were still wrapped around his [hands and feet], and a cloth was still around his face, [but he came out]! Jesus said to them, “Take off the cloths so that he can walk easily!” [So they did that].
Cel mort a ieșit, legat de mâini și de picioare, și avea fața înfășurată cu o pânză. Isus le-a zis: “Eliberați-l și lăsați-l să plece”.
45 As a result, many of the Jews who had come to [see] Mary and who had seen what Jesus did, believed that he ([was the Messiah/had come from God]).
De aceea mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce făcea Isus au crezut în El.
46 But some of the [others] went to the Pharisees and told them what Jesus had done.
Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
47 So the chief priests and the Pharisees gathered all the members of the [Jewish] Council together. They started saying [to each other], “What are we going to do [about Jesus]? He is performing many miracles!
Preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat deci un consiliu și au zis: “Ce facem? Căci omul acesta face multe semne.
48 If we allow him to keep [doing this], everyone will believe (in him/that he [is the Messiah]), [and they will make him their king]. Then the Roman [army] will come and destroy our Temple and our whole nation of Israel!”
Dacă îl lăsăm așa, toată lumea va crede în el, iar romanii vor veni și ne vor lua atât locul nostru, cât și națiunea noastră.”
49 One of the [Jewish Council] members was Caiaphas. He was the Jewish high priest that year. [Hinting that they should get rid of Jesus], he said to them, “You [talk as though you] do not know anything [HYP]!
Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: “Voi nu știți nimic,
50 You do not realize that it would be much better for us if one man died for the sake of the people rather than that [the Romans kill] all the [people of our Jewish] nation.”
și nici nu vă gândiți că ne este de folos ca un singur om să moară pentru popor și să nu piară tot neamul.”
51 He said that, not because he thought of it himself. Instead, since he was the high priest that year, he was prophesying that Jesus would die for the whole [Jewish] nation.
Or, el nu a spus acest lucru de la sine, ci, fiind mare preot în acel an, a profețit că Isus va muri pentru națiune,
52 But he was also prophesying that Jesus would die, not just for the Jews, but for all the people living in other lands who [would belong] to God, in order that he would unite [all of them into] one [group].
și nu numai pentru națiune, ci și pentru a-i aduna la un loc pe copiii lui Dumnezeu care sunt împrăștiați.
53 So from that day the [Jewish leaders] started to make plans how they could kill Jesus.
Astfel, din ziua aceea s-au sfătuit ca să îl omoare.
54 Because of that, Jesus no longer traveled around publicly among the Jewish people. Instead, he left [Jerusalem, along] with us disciples, and went to a village called Ephraim, in an area near the desolate region. We stayed there [for a while].
De aceea, Isus nu a mai umblat în mod deschis printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim. Acolo a rămas cu discipolii Săi.
55 When it was almost time for the Jewish Passover [celebration], many [Jews] went up to Jerusalem from other places in the country. They went there to perform the rituals to make themselves acceptable [to God] before the Passover [celebration started].
Și se apropia Paștele iudeilor. Mulți se urcau din țară la Ierusalim înainte de Paște, ca să se purifice.
56 The Jewish chief priests and Pharisees issued an order that if anyone found out where Jesus was, that person should report it to them, in order that they could seize him. [So the people thought that Jesus would] probably [not dare to come to the celebration]. But they kept looking for him, and as they were standing in the Temple [courtyard] they were saying to each other, “What do you think? He will not come to the celebration, will he?”
Apoi căutau pe Isus și vorbeau între ei, în timp ce stăteau în templu: “Ce credeți voi — că nu vine deloc la sărbătoare?”
Preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă cineva știa unde se află, să anunțe, ca să îl prindă.
