Job 4
1 Then Eliphaz, from Teman, replied to Job. He said,
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 “Will you please let me say something to you? I am not [RHQ] able to remain silent [any longer].
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 In the past, you have instructed/taught many people, and you have encouraged those who were weak.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 By what you said, you have helped those who (needed spiritual help/almost quit trusting in God) [MET], and you have enabled them to become spiritually strong again [MET].
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now, when you experience disasters, you become discouraged. The disasters hit you, and you are stunned.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 You revere God; (does that not cause you to trust [in him]?/that should cause you to trust [in him].) [RHQ] If you were guiltless, you would [RHQ] be confident that [God] would not [have allowed] these disasters [to] happen to you!
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Think about this: Do innocent people die [while they are still young] [RHQ]? Does God get rid of godly people [RHQ]? [No!]
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 What I have experienced is this: [Just as] [MET] farmers who plant bad [seeds] do not harvest good [crops], [just as those who start] trouble for others, later bring trouble on themselves.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 They die when God angrily blows his breath on them, when he is very angry with them.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 [Even though wicked people may be very powerful like] young lions, [God] will get rid of them [MET].
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 [They will die like] fierce lions [that] starve to death when there are no animals that they can kill and eat, and [their children will be separated from each other like] young lions separate from each other [to find food].”
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 “I heard a message that someone came and whispered to me.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 He spoke to me at night when I was having a bad dream that disturbed/frightened me while I was fast asleep.
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 It caused me to be afraid and tremble; it caused all my bones to shake.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 A ghost glided past my face and caused the hair on [on the back of] my neck to stand straight up.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stopped, but I could not see what form it had. But [I could sense that] there was some being in front of me, and it said in a quiet voice,
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 ‘(Does God consider anyone to be righteous?/No human beings can be righteous in God’s sight!) [RHQ] (Their creator cannot consider them to be pure./Can their creator consider them to be pure?) [RHQ]
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 God cannot be sure that his own angels [will always do what is right]; he declares that some of them have done what is wrong.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 So he certainly cannot trust human beings who were made from dust and clay, who are crushed as easily as moths are crushed!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 People are sometimes well in the morning, but in the evening they are dead. They are gone forever and do not even know it (OR, and no one pays any attention to it).
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 They are like [MET] tents that collapse [suddenly]: They die [suddenly] before they become wise.’”
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
