Job 29
1 Job spoke again,
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 “I wish/desire that I could be like I was previously, during the years when God took care of me.
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 During those years, [it was as though] God’s lamp [MET] shone on me and gave me light while I walked in the darkness.
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 At that time I was young and strong, and because God was my friend, [he protected] [PRS] my tent.
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Almighty [God] was with me during those years when all my children were around me.
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 [My herds] provided me with plenty of milk, and streams of oil flowed from the rock where my olives were pressed.
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 “Whenever I went to [the place where the elders gathered at] the city gate, I sat down with them,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 and when the young men saw me, they stepped aside [respectfully], and the old men [also] stood [respectfully].
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 The leaders of the people stopped talking [DOU],
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 and even the most important men became quiet and ceased talking [MTY] [in order to hear me speak to them].
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 When they [SYN] all heard [what I told them], they said good things about me. When they [SYN] saw me (OR, what I had done), they commended me,
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 because I had helped the poor people when they cried out for help and I aided/helped orphans who had no one else to help them.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Those who were suffering and about to die praised [PRS] me, and I caused widows [SYN] to sing joyfully, [because of my helping them].
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 I always acted justly; my continually doing that was like [MET] a robe that I wore and a turban [that was wrapped around my head].
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 [It was as though] [MET] I was eyes for blind people and feet for people who were lame.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 I was [like] [MET] a father to poor people, and in courts I defended those who were strangers.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 My causing wicked people [to be unable to continue oppressing others was like] [MET] breaking the fangs [of fierce wild animals] and forcing them to drop from their teeth/mouths the animals that they had caught/seized.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 “At that time I thought, ‘Surely I will live securely, until I am very old [SIM], and I will die at home [with my family].’
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 I was [like a tree] [MET] whose roots reach down into the water and whose branches become wet with dew each night.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 People always honored me, and I was always [strong like] [MET] a new bow.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 “When I spoke, people waited to hear [what I would say] and remained silent until I advised them [what they should do].
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 After I finished speaking, they did not say any more; [it was as though] [MET] my words fell on their ears [like refreshing drops of rain].
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 They waited for me [to speak] like they wait for rain; they [appreciated what I said] like [MET] [farmers appreciate] the final rain in the spring [before the dry season].
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 When they were discouraged, I smiled at them [to encourage them]; they became encouraged when they saw that I approved of them.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 I was their leader, and I decided what things [would be good for them to do]; I was among them like [SIM] a king who is among his troops; I was like someone who comforts [others] who are mourning.”
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
