Job 14
1 “We humans are very frail. We live only a short time, and we experience a lot of trouble.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 We disappear quickly, like flowers that grow from the ground quickly and then wither and die [SIM]. We are like shadows that disappear [when the sun stops shining].
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 [Yahweh, ] why do you keep watching me [to see if I am doing something that is wrong] [RHQ]? Are you wanting to take me to court to judge me?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 People are sinners from the time when they are born; who can cause them to be sinless? No one [RHQ]!
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 You have decided how long our lives will be. You have decided how many months we will live, and we cannot live more months than the (limit/number of months) that you have decided.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 So please stop examining us, and allow us to be alone, until/while we finish our time [here on earth], like a man finishes his work [at the end of the day].
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 If someone cuts a tree down, we hope that it will sprout again and grow new branches.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Its roots in the ground may be very old, and its stump may decay,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 but if some water falls on it, it may bud/sprout and send up shoots like a young plant.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 But when we people lose all our strength and die, we stop breathing and then we are gone [forever].
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Just like water evaporates from the ocean, or like a riverbed dries up,
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 people [lie down and die and] do not get up again. Until the heavens disappear, people who die [EUP] do not wake up, and no one can wake them up.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 [“Yahweh, ] I wish that you would put me safely in the place of the dead and forget about me until you are no longer angry with me. I wish that you would decide how much time I would spend there, and then remember [that] I [am there]. (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 When we humans die, we will certainly not live again [RHQ]. If [I knew that] we would live again, I would wait patiently, and I would wait for you to release me [from my sufferings].
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 You would call me, and I would answer. You would be eager to see me, one of the creatures that you had made.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 You would take care of [MET] me, instead of watching me to see if I would sin.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 [It is as though the record of] my sins would be sealed in a small bag, and you would cover them up.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 “But, just like mountains crumble and rocks fall down from a cliff,
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 and just like water slowly wears away the stones, and just like floods wash away soil, [you eventually destroy us]; you do not allow us to continue to (hope/confidently expect) [that we will keep on living].
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 You always defeat us, and then we die [EUP]. You cause our faces to look ugly after we die, and you send us away.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 [When we die] we do not know if our sons will grow up and [do things that will cause them to] be honored. And if they become disgraced, we do not see that, [either].
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 We will feel our own pains; we will not feel anything else; we will be sorry for ourselves, not for anyone else.”
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
