Acts 27
1 When [the Governor and those who advised him] decided that it was time for us [(exc)] to get on a ship and go to Italy, they put Paul and some other prisoners into the hands/care of an army captain whose name was Julius. [He was the one who would guard us on the journey]. Julius was [an officer] in charge of [a group of] 100 [soldiers that people called] ‘the Emperor Augustus Group’.
După ce s-a hotărât să ne îmbarcăm spre Italia, au predat pe Pavel și pe alți prizonieri unui centurion numit Iulius, din trupa lui Augustan.
2 So we got on a ship that had come from Adramyttium [city in Asia province. The ship] was going to [return there, stopping at] cities along the coast of Asia [province]. Aristarchus, [a fellow believer who was] from Thessalonica [city] in Macedonia [province], went with us.
Îmbarcându-ne pe o corabie din Adramyttium, care urma să plece spre locuri de pe coasta Asiei, am pornit pe mare, cu noi fiind Aristarchus, un macedonean din Tesalonic.
3 The day after [the ship sailed], we arrived at Sidon [city]. Julius kindly told Paul that he could go and see his friends [who lived there], so that they could give him whatever he might need. [So Paul visited the believers there].
A doua zi, am atins Sidonul. Iulius s-a purtat cu Pavel cu bunăvoință și i-a dat voie să se ducă la prietenii săi și să se răcorească.
4 Then the ship left [Sidon], but the winds were blowing against us [(exc)], so [the ship] went along [the north] side of Cyprus [Island], the side that is sheltered [from the wind].
Plecând de acolo, am navigat sub vântul din Cipru, pentru că vânturile erau contrare.
5 After that, we crossed over the sea close to the coast of Cilicia and Pamphylia [provinces. The ship] arrived at Myra [city, which is] in Lycia [province]. [We got off the ship there].
După ce am traversat marea care se află în largul Ciliciei și al Pamfiliei, am ajuns la Myra, un oraș din Licia.
6 In Myra, [people told] Julius that a ship [was there that had come] from Alexandria [city] and would [soon] sail to Italy. So he arranged for us to get [on that ship], [and we left].
Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care naviga spre Italia, și ne-a îmbarcat.
7 We sailed slowly for several days and finally arrived close to the coast [of Asia province], near Cnidus [town. After that], the wind [was very strong and] did not allow the ship to move straight ahead [westward. So instead], we sailed [southward] along the side of Crete [Island that is] sheltered [from the wind], and we passed [near Cape] Salmone.
După ce am navigat încet multe zile și am ajuns cu greu în fața Cnidului, vântul nepermițându-ne să mergem mai departe, am navigat sub vântul dinspre Creta, în fața Salmonei.
8 [The wind was still strong, and it prevented the ship from moving ahead fast]. So we moved slowly along the coast [of Crete], and we arrived at a harbor that was called Fair Havens, near Lasea [town].
Navigând cu greu de-a lungul ei, am ajuns la un loc numit Fair Havens, lângă orașul Lasea.
9 Much time had passed, so it would have been dangerous if we [(exc)] had traveled [farther] by ship [because after that time of the year] [MTY] [the sea often became very stormy]. So Paul said to the men [on the ship],
După ce trecuse mult timp și călătoria era deja periculoasă, pentru că trecuse deja Postul Mare, Pavel i-a sfătuit
10 “Men, I perceive that [if we(inc) travel by ship] now, it will be disastrous for us. A storm may destroy the ship and the cargo, and possibly we will drown.”
și le-a zis: “Domnilor, văd că această călătorie va fi cu pagube și cu multe pierderi, nu numai a încărcăturii și a corăbiei, ci și a vieții noastre.”
11 But the officer [did not listen to] what Paul said. Instead, he decided to do what the pilot [of the ship] and the owner of the ship advised.
Dar centurionul a dat mai multă atenție stăpânului și proprietarului corabiei decât la cele spuse de Pavel.
12 The harbor where the ship had stopped was not a good place to remain during the winter [when the weather frequently becomes stormy. So most of the people on the ship decided that we(exc) should leave there, because they hoped that we] could stay at Phoenix [port] during the winter, if we could possibly arrive there. That harbor was open to the sea in two directions, [but the strong winds did not blow there].
Pentru că raiul nu era potrivit pentru a ierna, cei mai mulți au sfătuit să plece pe mare de acolo, dacă prin orice mijloace puteau să ajungă la Phoenix și să ierneze acolo, care este un port din Creta, privind spre sud-vest și nord-vest.
13 Then a gentle wind began to blow [from the south], and the [crew members] thought that they could travel as they had decided [to do. So] they lifted [the anchor up out of the sea], and the ship sailed [westward] along the [southern] shore of Crete [Island].
Când vântul de sud a suflat ușor, crezând că și-au atins scopul, au ridicat ancora și au navigat de-a lungul Cretei, aproape de țărm.
14 But after a while, a wind that was very strong blew across the island [from the north side and hit the ship. That wind was called] {[People] called that wind} “the Northeast Wind.”
Dar, nu după mult timp, un vânt furtunos a bătut dinspre țărm, care se numește Euroclydon.
15 It blew strongly against the [front of] the ship. The result was that we could not keep going in the direction [in which we had been going]. So the sailors let the wind move the ship in the direction [that the wind] was blowing.
Când corabia a fost prinsă și nu a putut face față vântului, am cedat în fața lui și am fost împinși de-a lungul.
16 The ship then passed a small island named Cauda. We passed along the side [of the island that] sheltered [the ship from the wind]. Then [while the ship was moving along], the sailors lifted the lifeboat up [out of the water] and tied it [on the deck. But the strong wind made it] difficult even to do that.
Alergând sub vântul unei mici insule numite Clauda, am reușit, cu greu, să asigurăm barca.
17 After the sailors [hoisted/lifted] the lifeboat onto the ship, they tied ropes around the ship’s hull to strengthen the ship. The sailors were afraid that, [because the wind was pushing the ship], it might run onto the sandbanks off the coast of Libya to the south [and get stuck there. So] they lowered the largest sail [so that the ship would move slower. Even so], the wind continued to move the ship along. [The wind and the waves] continued to toss the ship about roughly, so on the next day the sailors began to throw overboard the things that the ship was carrying.
După ce au ridicat-o, au folosit cabluri pentru a ajuta la consolidarea navei. Temându-se că vor eșua pe bancurile de nisip din Syrtis, au coborât ancora de mare și astfel au fost împinși de-a lungul.
În timp ce ne chinuiam foarte mult cu furtuna, a doua zi au început să arunce lucruri peste bord.
19 On the third [day after the stormy wind had begun to blow], the sailors/we [MTY] threw overboard [most of] the sails, ropes, and poles, [in order to make the ship lighter].
În a treia zi, au aruncat cu propriile mâini scufundările corăbiei.
20 The wind continued to blow very strongly, [and the sky was full of dark clouds] day and night. We could not see the sun or the stars for many days, [so we could not determine where we were. And the wind] continued to blow violently. So we [(exc)] finally thought that we would drown in the sea.
Când nici soarele și nici stelele nu ne-au mai luminat timp de multe zile și nici o furtună mică nu ne apăsa, orice speranță că vom fi salvați era acum înlăturată.
21 None of us on the ship had eaten for many days. [Then one day], Paul stood up in front of us and said, “[Friends], you should have listened to me [when I said] that we [(inc)] should not sail from Crete. Then we would have been safe, and the ship and its cargo would be in good condition [LIT].
După ce au stat multă vreme fără mâncare, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor și le-a zis: “Domnilor, trebuia să mă ascultați și să nu plecați din Creta, ca să nu vă alegeți cu această pagubă și cu această pierdere.
22 But now, I urge you, do not be afraid, because none of us will die. [The storm] will destroy the ship but not us.
Acum vă îndemn să vă înveseliți, căci nu va fi nicio pierdere de vieți omenești printre voi, ci numai a corabiei.
23 I [know this], because last night God, the one to whom I belong and whom I serve, [sent] an angel [who came and] stood by me.
Căci în această noapte a stat lângă mine un înger, care aparținea Dumnezeului al cărui sunt și căruia îi slujesc,
24 The angel said to me, ‘Paul, do not be afraid! You [(sg)] must [go to Rome] and stand before the Emperor there [so that he can judge you]. I want you to know that God has made it clear to me that all those who are traveling by ship with you [will also survive].’
și care mi-a spus: “Nu te teme, Paul. Trebuie să te prezinți în fața Cezarului. Iată, Dumnezeu ți-a acordat pe toți cei care navighează cu tine.”
25 So cheer up, [my] friends, because I believe that God will make this happen, exactly as [the angel] told me.
Așadar, domnilor, înveseliți-vă! Căci eu cred în Dumnezeu, că va fi așa cum mi s-a spus.
26 However, [the ship] will crash on some island, [and] we [(inc)] will go ashore [there].”
Dar trebuie să eșuăm pe o anumită insulă.”
27 On the fourteenth night [after the storm had begun, the ship] was still being blown {the wind was still blowing [the ship]} across the Adriatic sea. About midnight, the sailors sensed that the ship was getting close to land.
Dar, când a venit a paisprezecea noapte, pe când eram împinși de colo-colo în Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropiau de un țărm.
28 So they lowered [a weight on a rope] to measure how deep [the water was]. When they pulled the rope up again, they measured it and saw that the water was (120 ft./37 meters) deep. They went a little farther and lowered the rope again. [That time], they saw that the water was [only] about (90 ft./28 meters) deep.
Au făcut sondaje și au găsit douăzeci de brațe. După puțin timp, au făcut din nou sondaje și au găsit cincisprezece brazde.
29 They were afraid that the [ship] might go onto some rocks, so they threw out four anchors from the [ship’s] stern/back and continued to wish/pray that it would soon be dawn [so that they could see where the ship was going].
Temându-se că vom eșua pe un teren stâncos, au aruncat patru ancore de la pupa și au dorit să se lumineze de ziuă.
30 Some of the sailors were planning to escape from the ship, so they lowered the lifeboat into the sea. In order [that no one would know what they planned to do], they pretended [that] they wanted to lower some anchors from the [ship’s] front/bow.
În timp ce marinarii încercau să fugă din corabie și coborâseră barca în mare, prefăcându-se că vor arunca ancorele de la prova,
31 But Paul said to the army officer and soldiers, “If the sailors do not stay in the ship, you have no hope of being saved.”
Pavel le-a spus centurionului și soldaților: “Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați.”
32 So the soldiers cut the ropes and let the lifeboat fall into the water.
Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să cadă.
33 Just before dawn, Paul urged everyone [on the ship] to eat some food. He said, “For the past 14 days you have been waiting and watching and not eating anything.
Pe când se făcea ziuă, Pavel i-a rugat pe toți să ia ceva de mâncare, zicând: “Astăzi este a paisprezecea zi în care așteptați și postiți, fără să luați nimic.
34 So, [now] I urge you to eat some food. We [(inc)] need to do that in order to stay alive. I [tell you to do that because I know that] none of you will drown [IDM].”
De aceea vă rog să luați ceva de mâncare, căci aceasta este pentru siguranța voastră, căci nu va pieri niciun fir de păr de pe capul niciunuia dintre voi.”
35 After Paul had said that, while everyone was watching, he took some bread and thanked God [for it. Then he broke the bread and began to eat some of it].
După ce a spus acestea și a luat pâinea, a mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor; apoi a frânt-o și a început să mănânce.
36 The [rest of us] became encouraged, so we [(exc)] all ate some food.
Atunci toți s-au înveselit și au luat și ei mâncare.
37 Altogether there were 276 of us [SYN] on the ship.
În total, eram două sute șaptezeci și șase de suflete pe corabie.
38 When everyone had eaten as much as they wanted, they threw the grain [that the ship was carrying] into the sea, and this made the ship lighter.
După ce au mâncat destul, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare.
39 At dawn, [we(exc) could see] land, [but the sailors] did not recognize [the place]. However, they could see that there was a bay and [a wide area of] sand at the water’s edge. They planned that, if it was possible, they would steer the ship onto [the beach].
Când s-a făcut ziuă, nu au recunoscut pământul, dar au observat un anumit golf cu o plajă și au decis să încerce să conducă corabia pe ea.
40 [So some of the sailors] cut the anchor [ropes and] let the anchors fall into the sea. At the same time, [other sailors] untied the [ropes that] fastened the rudders, [so that they could steer the ship again]. Then [the sailors] raised the sail at the front/bow of the ship so that the wind [would blow the ship forward], and the ship headed towards the shore.
Aruncând ancorele, le-au lăsat în mare, dezlegând în același timp frânghiile cârmei. Ridicând trincheta în direcția vântului, s-au îndreptat spre plajă.
41 But the ship hit a sandbank. The front of the ship stuck there and could not move, and big waves beat against the back of the ship and it began to break apart.
Dar, ajungând într-un loc unde se întâlneau două mări, au eșuat nava. Prora a lovit și a rămas nemișcată, dar pupa a început să se rupă din cauza violenței valurilor.
42 The soldiers said [to one another, “Let’s] kill [all] the prisoners [on the ship], so that they will not [be able to] swim [away and] escape.” [They planned to do that because they were sure] that officials [would order them to be executed if they let the prisoners escape].
Sfatul ostașilor era să ucidă pe cei prizonieri, ca să nu mai înoate niciunul dintre ei și să scape.
43 But [Julius], the army captain, wanted to save Paul, so he stopped the soldiers from doing what they planned to do. Instead, he [commanded] first that everyone who could swim should jump into the water and swim to land.
Dar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a oprit din planul lor și a poruncit ca cei care știau să înoate să se arunce primii peste bord, ca să se îndrepte spre uscat;
44 [Then he told] the others [to hold] onto planks or pieces from the ship [and go towards shore. We(exc) did what he said, and] in that way all of us arrived safely on land.
iar ceilalți să îi urmeze, unii pe scânduri și alții pe alte lucruri din corabie. Astfel au scăpat cu toții teferi spre uscat.
