2 Samuel 18
1 David arranged his soldiers for the battle. He divided them into groups, and appointed a commander for each 100 soldiers and a commander for each 1,000 soldiers.
Și David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
2 He sent them out in three groups. Joab commanded one group, Joab’s brother Abishai commanded a second group, and Ittai from Gath commanded the third group. David said to them, “I myself will go with you [to the battle].”
Și David a trimis o a treia parte din popor sub mâna lui Ioab și o a treia parte sub mâna lui Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o a treia parte sub mâna lui Itai ghititul. Și împăratul a spus poporului: Voi ieși negreșit și eu însumi cu voi.
3 But his soldiers said, “No, we will not allow you to go with us. If they force us all to run away, they will not be concerned about that happening. Or if they kill half of us, that will also not be what they want. To them, [killing] you is more important than [killing] 10,000 of us. So it will be better that you [stay here] in the city and send help to us.”
Dar poporul a răspuns: Să nu ieși, pentru că dacă noi fugim, lor nu le va păsa de noi; nici dacă jumătate din noi mor, nu le vor păsa de noi; ci acum tu ești prețuit cât zece mii dintre noi; de aceea acum, este mai bine ca tu să ne ajuți din cetate.
4 The king replied, “Okay, I will do whatever seems best to you.” So he stood at the gate [and watched] while his soldiers marched out, group by group.
Și împăratul le-a spus: Ce vi se pare cel mai bine voi face. Și împăratul a stat în picioare lângă poartă și tot poporul a ieșit cu sutele și cu miile.
5 [While they were leaving, ] the king commanded Joab, Abishai, and Ittai, “For my sake, do not harm my son Absalom!” And all the troops heard it when David gave that order about Absalom to those three commanders.
Și împăratul a poruncit lui Ioab și lui Abișai și lui Itai, spunând: Purtați-vă blând de dragul meu cu acel tânăr, cu Absalom. Și tot poporul a auzit când împăratul a dat poruncă tuturor căpeteniilor referitor la Absalom.
6 So the army went out to fight against the Israeli soldiers [who were with Absalom]. They fought the battle in the forest [where people from the tribe] of Ephraim [lived].
Astfel poporul a ieșit în câmp împotriva lui Israel; și bătălia a fost în pădurea lui Efraim;
7 David’s soldiers defeated Absalom’s soldiers. They killed 20,000 of them!
Și poporul lui Israel a fost ucis înaintea servitorilor lui David și a fost acolo un mare măcel în acea zi, de douăzeci de mii de oameni.
8 The battle was fought {They fought the battle} all over that area, and the number of men who died because of [dangerous things in] the forest [PRS] was greater than the number of men who were killed (in the battle/by swords).
Fiindcă bătălia a fost împrăștiată, acolo peste toată fața țării; și pădurea a mâncat mai mult popor în acea zi decât a mâncat sabia.
9 During the battle, Absalom suddenly came near [some of] David’s soldiers. Absalom was riding on his mule; and when the mule went under the thick branches of a large oak tree, Absalom’s head/hair was caught in the branches. The mule kept going, but Absalom was left dangling in the air.
Și Absalom a întâlnit pe servitorii lui David. Și Absalom călărea pe un catâr și catârul a intrat sub ramurile dese al unui stejar mare și capul lui s-a prins de stejar și a fost ridicat între cer și pământ; și catârul care era sub el a mers înainte.
10 One of David’s soldiers saw what happened, and went and told Joab, “I saw Absalom hanging in an oak tree!”
Și un anumit om a văzut și i-a spus lui Ioab și a zis: Iată, am văzut pe Absalom spânzurat într-un stejar.
11 Joab said to the man, “What? You say that you saw him hanging there, so why did you not kill him immediately [RHQ]? [If you had killed him, ] I would have given you ten pieces of silver and a belt!”
Și Ioab a spus omului care îi spusese: Și, iată, l-ai văzut și de ce nu l-ai lovit acolo la pământ? Și ți-aș fi dat zece șekeli de argint și un brâu.
12 The man replied to Joab, “Even if you gave me 1,000 pieces of silver, I would not have done anything to harm [IDM] the king’s son. We all heard the king command you and Abishai and Ittai, ‘For my sake, do not harm my son Absalom!’
Și omul i-a spus lui Ioab: Chiar dacă aș primi o mie de șekeli de argint în mâna mea, totuși nu mi-aș fi întins mâna împotriva fiului împăratului, pentru că în auzul nostru împăratul ți-a poruncit ție și lui Abișai și lui Itai, spunând: Luați seama ca nimeni să nu atingă pe tânărul Absalom.
13 If I had disobeyed the king and killed Absalom, the king would have heard about it, because the king hears about everything, and even you would not have defended me!”
Altfel aș fi lucrat falsitate împotriva propriei mele vieți, pentru că nu este niciun lucru ascuns înaintea împăratului și tu însuți te-ai fi pus împotriva mea.
14 Joab said, “I am not going to waste time talking to you!” Then he took three spears [and went to where Absalom was], and thrust them into Absalom’s chest/heart while he was still alive, dangling from the oak tree.
Atunci a spus Ioab: Nu o să stau astfel cu tine. Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, în timp ce el era încă viu în mijlocul stejarului.
15 Then ten young men who carried weapons for Joab surrounded Absalom and [finished] killing him.
Și zece tineri care purtau armura lui Ioab l-au încercuit și l-au lovit pe Absalom și l-au ucis.
16 Then Joab blew his trumpet [to signal that they should not fight any more], and his soldiers returned from pursuing those Israeli soldiers.
Și Ioab a sunat din trâmbiță și poporul s-a întors de la urmărirea lui Israel, pentru că Ioab a cruțat poporul.
17 They took Absalom’s body and threw it into a huge pit in the forest, and covered it with a huge pile of stones. Then all the remaining Israeli soldiers [who had been with Absalom] fled to their own towns.
Și l-au luat pe Absalom și l-au aruncat într-o groapă mare în pădure și au pus o foarte mare movilă de pietre peste el; și tot Israelul a fugit fiecare la cortul său.
18 Absalom had no sons to preserve his [family] name. So, while Absalom was alive, he built a monument to himself in the King’s Valley [near Jerusalem, in order that people would remember him]. He put his name on the monument, and people still call it Absalom’s monument.
Acum Absalom, în timpul vieții sale, își luase și își așezase un stâlp, care este în valea împăratului, fiindcă spunea: Eu nu am un fiu care să păstreze numele meu în amintire; și a numit stâlpul după numele său; și este numit până în această zi, locul lui Absalom.
19 [After Absalom had been killed, ] Zadok’s son Ahimaaz said to Joab, “Allow me to run to the king to tell him the good news that Yahweh has rescued him from the power of his enemies!”
Atunci a spus Ahimaaț, fiul lui Țadoc: Lasă-mă acum să alerg și să duc împăratului vești, cum că DOMNUL l-a răzbunat de dușmanii săi.
20 But Joab said to him, “No, I will not allow you to take news to the king today. Some other day I will allow you to take some news, but not today. [If you took news today it would not be good news for the king, ] because his son is dead.”
Și Ioab i-a spus: Tu nu vei duce vești în această zi, ci vei duce vești într-o altă zi; dar nu astăzi vei duce vești, deoarece fiul împăratului este mort.
21 Then Joab said to David’s servant who was from Ethiopia, “You go and tell the king what you have seen.” So the man from Ethiopia bowed in front of Joab, and started to run.
Atunci Ioab i-a spus lui Cuși: Du-te și spune împăratului ce ai văzut. Și Cuși s-a plecat înaintea lui Ioab și a alergat.
22 Then Ahimaaz said again to Joab, “Even though [that man from Ethiopia is running], allow me to run behind him.” Joab replied, “My boy/son, why do you want to do that? You will not receive any reward for your news!”
Atunci Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i-a spus din nou lui Ioab: Dar oricum, lasă-mă, te rog, să alerg de asemenea după Cuși. Și Ioab a spus: Pentru ce să alergi, fiul meu, văzând că nu ai vești pregătite?
23 But Ahimaaz replied, “That does not matter, I want to go.” So Joab said, “Okay, go.” So Ahimaaz ran along [another] road through the Jordan Valley and arrived [where David was] before the man from Ethiopia arrived.
Dar orice ar fi, a spus el, lasă-mă să alerg. Și Ioab i-a spus: Aleargă. Atunci Ahimaaț a alergat pe calea câmpiei și l-a întrecut pe Cuși.
24 David was sitting between the outer gate and the inner gate [of the city]. The watchman/lookout went up on top of the city wall and stood on the roof over the gates. He looked out and saw one man running alone.
Și David stătea între cele două porți; și paznicul s-a urcat pe acoperișul de pe poartă, pe zid și și-a ridicat ochii și a privit și, iată, un om alergând singur.
25 The watchman called down and reported it to the king. The king said, “If he is alone, [that indicates/means that] he is bringing [good] news.” The man who was running continued to come closer.
Și paznicul a strigat și a spus împăratului. Și împăratul a spus: Dacă este singur, sunt vești în gura lui. Și el venea iute și se apropia.
26 Then the watchman saw another man running. So he called down to the gatekeeper, “Look! There is another man running!” And the king said, “He also is bringing [some good] news.”
Și paznicul a văzut un alt om alergând; și paznicul a strigat la portar și a spus: Iată, un alt om alergând singur. Și împăratul a spus: Și el aduce vești.
27 The watchman said, “I think the first man [must be Ahimaaz, because he] is running like Ahimaaz runs.” The king said, “He is a good man, and [I am sure] he is coming with good news.”
Și paznicul a spus: Eu cred că alergarea celui dintâi este ca alergarea lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc. Și împăratul a spus: El este un om bun și vine cu vești bune.
28 [When] Ahimaaz [reached the king, he] called out “I hope/desire that things will go well with you!” Then he prostrated himself on the ground in front of the king and said, “Your Majesty, praise Yahweh our God, who has rescued you from the men who were rebelling against you!”
Și Ahimaaț a strigat și a spus împăratului: Totul este bine. Și a căzut cu fața la pământ înaintea împăratului și a spus: Binecuvântat fie DOMNUL Dumnezeul tău, care ne-a dat pe oamenii care și-au ridicat mâna împotriva domnului meu, împăratul.
29 The king said, “Is the young man Absalom safe/all right?” Ahimaaz [did not want to answer that question, so he] replied, “When Joab sent me, I saw that there was a lot of confusion, but I do not know what it was about.”
Și împăratul a spus: Este tânărul Absalom în siguranță? Și Ahimaaț a răspuns: Când Ioab a trimis pe servitorul împăratului și pe mine servitorul tău, am văzut un mare tumult, dar nu am știut ce era.
30 Then the king said, “Stand aside.” So Ahimaaz stepped aside and stood there.
Și împăratul i-a spus: Dă-te la o parte și stai în picioare aici. Și s-a dat la o parte și a stat în picioare pe loc.
31 Suddenly the man from Ethiopia arrived, and said, “Your Majesty, I have good news for you! Yahweh has enabled your soldiers to defeat all those who rebelled against you!”
Și, iată, a venit Cuși; și Cuși a spus: Am vești pentru domnul meu, împăratul; fiindcă DOMNUL te-a răzbunat în această zi de toți cei care se ridicaseră împotriva ta.
32 The king said to him, “Is the young man Absalom safe/all right?” And the man from Ethiopia replied, “Sir, I wish/desire that what happened to him would happen to all of your enemies and to all those who rebel against you!”
Și împăratul i-a spus lui Cuși: Este tânărul Absalom în siguranță? Și Cuși a răspuns: Dușmanii domnului meu împăratul și toți cei care se ridică împotriva ta pentru a te vătăma, fie precum este acel tânăr.
33 The king [realized that he meant that Absalom was dead, so he] became (extremely distressed/overcome with grief), and he went up to the room above the gateway and cried. While he was going up, he kept crying out, “O, my son Absalom! My son! O, my son Absalom, I desire/wish that I had died instead of you!”
Și împăratul a fost foarte mișcat și a urcat sus în camera de deasupra porții și a plâns; și pe când mergea, spunea astfel: O, fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom! De ar fi voit Dumnezeu, aș fi murit pentru tine. O, Absalom, fiul meu, fiul meu!
