1 Kings 22
1 For almost three years there was no war between Syria and Israel.
Şi Siria şi Israel au stat trei ani fără război.
2 Then King Jehoshaphat, who ruled Judah, went to [visit] King Ahab, who ruled Israel.
Şi s-a întâmplat în al treilea an, că Iosafat, împăratul lui Iuda, a coborât la împăratul lui Israel.
3 [While they were talking, ] Ahab said to his officials, “Do you realize that the Syrians are still occupying our city of Ramoth in [the] Gilead [region]? And we are doing nothing to retake that city!”
Şi împăratul lui Israel a spus servitorilor săi: Ştiţi că Ramot în Galaad este al nostru şi noi am tăcut şi nu l-am luat din mâna împăratului Siriei?
4 Then he turned to Jehoshaphat and asked, “Will your [army] join my [army] to fight against the people of Ramoth [and retake that city]?” Jehoshaphat replied, “[Certainly] I [will do whatever] you [want], and you may command my troops. You may take my horses into battle, also.”
Şi i-a spus lui Iosafat: Vei merge cu mine la luptă la Ramot-Galaad? Şi Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Eu sunt precum tu eşti, poporul meu ca poporul tău, caii mei precum caii tăi.
5 Then he added, “But we should ask Yahweh first, to find out what he wants us to do.”
Şi Iosafat i-a spus împăratului lui Israel: Întreabă, te rog, cuvântul DOMNULUI astăzi.
6 So Ahab summoned about 400 of his prophets together, and he asked them, “Should my [army] go to fight the people in Ramoth and retake that city, or not?” They answered, “Yes, go [and attack them], because God will enable your [army] to defeat them.”
Atunci împăratul lui Israel a adunat pe profeţi, cam patru sute de bărbaţi şi le-a spus: Să merg împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să îl las în pace? Iar ei au spus: Urcă-te; fiindcă DOMNUL îl va da în mâna împăratului.
7 But Jehoshaphat asked, “Is there no prophet of Yahweh here whom we can ask?”
Şi Iosafat a spus: Nu mai este aici un profet al DOMNULUI în afară de aceştia, ca să îl întrebăm?
8 The King of Israel replied, “There is one man we can talk to. We can ask him if he can find out what Yahweh wants. His name is Micaiah; he is the son of Imlah. But I hate him, because when he (prophesies/tells what God says to him) he never says [that] anything good [will happen] to me. He always predicts [that] bad things [will happen to me].” Jehoshaphat replied, “King Ahab, you should not say that!”
Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Este încă un bărbat, Micaia, fiul lui Imla, prin care noi putem întreba pe DOMNUL; dar îl urăsc, pentru că nu profeţeşte binele referitor la mine, ci răul. Şi Iosafat a spus: Să nu spună împăratul astfel.
9 So the king of Israel told one of his officers to summon Micaiah immediately.
Atunci împăratul lui Israel a chemat un ofiţer şi a spus: Grăbeşte aici pe Micaia, fiul lui Imla.
10 The king of Israel and the king of Judah were wearing their (royal robes/robes that showed that they were kings). They were sitting on thrones at the place where people threshed grain, near the gate of Samaria [city]. All of Ahab’s prophets were standing in front of the kings, (prophesying/predicting what was going to happen).
Şi împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, au şezut fiecare pe tronul său, îmbrăcaţi cu robele lor, într-un loc gol la intrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor.
11 One of them, whose name was Zedekiah, the son of Kenaanah, had made from iron [something that resembled] horns of a bull. Then he proclaimed [to Ahab], “This is what Yahweh says: ‘With horns like these your [army] will keep attacking the Syrians [like a bull attacks another animal] [MET], until you completely destroy them!’”
Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier; şi spunea: Astfel spune DOMNUL: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei mistui.
12 All the [other] prophets [of Ahab] agreed. They said, “Yes! If you go up to attack Ramoth [city] in [the] Gilead [region], you will be successful, because Yahweh will enable you to defeat them!”
Şi toţi profeţii au profeţit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad şi prosperă, pentru că DOMNUL îl va da în mâna împăratului.
13 Meanwhile, the messenger who went to summon Micaiah said to him, “Listen to me! All the other prophets are predicting that the king’s army will defeat the Syrians. So be sure that you agree with them and say (what will be favorable/that the king’s army will be successful).”
Şi mesagerul care mersese să îl cheme pe Micaia i-a vorbit, spunând: Iată acum, cuvintele profeţilor declară binele împăratului cu o singură gură; să fie cuvântul tău, te rog, ca şi cuvântul unuia dintre ei şi vorbeşte ceea ce este bine.
14 But Micaiah replied, “As surely as Yahweh lives, I will tell him only what Yahweh tells me to say.”
Şi Micaia a spus: Precum DOMNUL trăieşte: ce DOMNUL îmi va spune, aceea voi vorbi.
15 When Micaiah came to Ahab, Ahab asked him, “Micaiah, should we go to fight against [the people of] Ramoth, or not?” Micaiah replied, “Sure, go! Yahweh will enable your army to defeat them!”
Astfel el a venit la împărat. Şi împăratul i-a spus: Micaia, să mergem împotriva Ramot-Galaadului la luptă, sau să îl lăsăm în pace? Iar el i-a răspuns: Du-te şi prosperă, pentru că DOMNUL îl va da în mâna împăratului.
16 But King Ahab [realized that Micaiah was (lying/being sarcastic), so he] said to Micaiah, “I have told you [RHQ] many times that you must always tell only the truth when you say what Yahweh [has revealed to you]!”
Şi împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că nu îmi vei spune decât ce este adevărat în numele DOMNULUI?
17 So Micaiah said to him, “[The truth is that] in a vision I saw all the troops of Israel scattered on the mountains. They seemed to be like sheep that did not have a shepherd. And Yahweh said, ‘Their master has been killed. So tell them all to go home peacefully.’”
Iar el a spus: Am văzut tot Israelul împrăştiat pe dealuri, ca oi care nu au păstor; şi DOMNUL a zis: Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.
18 Ahab said to Jehoshaphat, “I told you [RHQ] that he never predicts [that] anything good [will happen to me]! He [always] predicts [that] bad things [will happen to me].”
Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ţi-am zis eu că nu profeţeşte binele referitor la mine, ci numai răul?
19 But Micaiah continued, saying, “Listen to what Yahweh showed to me! [In a vision] I saw Yahweh sitting on his throne, with all the armies of heaven surrounding him, on his right side and on his left side.
Iar el a spus: Ascultă tu de aceea cuvântul DOMNULUI: Am văzut pe DOMNUL şezând pe tronul său şi toată oştirea cerurilor stând în picioare la dreapta lui şi la stânga lui.
20 And Yahweh said, ‘Who can persuade Ahab to go to fight against the people of Ramoth, in order that he may be killed there?’ Some suggested one thing, and others suggested something else.
Şi DOMNUL a zis: Cine va convinge pe Ahab să se urce şi să cadă la Ramot-Galaad? Şi unul spunea într-un fel şi un altul spunea într-alt fel.
21 Finally one [evil] spirit came to Yahweh and said, ‘I can do it!’
Şi a ieşit un duh şi a stat în picioare înaintea DOMNULUI şi a zis: Eu îl voi convinge.
22 Yahweh asked him, ‘How will you do it?’ The spirit replied, ‘I will go and inspire all of Ahab’s prophets to tell lies.’ Yahweh said, ‘You will be successful; go and do it!’
Şi DOMNUL i-a spus: Cum? Iar el a zis: Voi ieşi şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui. Iar el a spus: Să îl convingi şi învingi de asemenea; ieşi şi fă astfel.
23 So now [I tell you that] Yahweh has caused all of your prophets to lie to you. Yahweh has decided that something terrible will happen to you.”
De aceea acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi şi DOMNUL a vorbit rău referitor la tine.
24 Then Zedekiah walked over to Micaiah and slapped him on his face. He said, “Do you think that Yahweh’s Spirit left me in order to speak to you?” [RHQ]
Dar Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat şi a lovit pe Micaia peste obraz şi a spus: Pe ce cale a plecat Duhul DOMNULUI de la mine pentru a-ţi vorbi ţie?
25 Micaiah replied, “You will find out for yourself [which of us Yahweh’s Spirit has truly spoken to] on the day when you go into a room of some house to hide [from the Syrian troops]!”
Şi Micaia a zis: Iată, vei vedea în acea zi când vei intra în camera dinăuntru pentru a te ascunde.
26 King Ahab commanded [his soldiers], “Seize Micaiah and take him to Amon, the governor of this city, and to my son Joash.
Şi împăratul lui Israel a spus: Ia pe Micaia şi du-l înapoi la Amon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.
27 Tell them that I have commanded that they should put this man in prison and give him only bread and water. Do not give him anything else to eat until I return safely from the battle!”
Şi să spui: Astfel zice împăratul: Puneţi pe acesta în închisoare şi hrăniţi-l cu pâinea chinuirii şi cu apa chinuirii, până mă întorc în pace.
28 Micaiah replied, “If you return safely, [it will be clear that] it was not Yahweh who told me what to say to you!” Then he said [to all those who were standing there], “Do not forget what I have said [to King Ahab]!”
Şi Micaia a zis: Dacă te întorci cu adevărat în pace, DOMNUL nu a vorbit prin mine. Şi el a spus: Daţi ascultare, popoarelor, fiecare dintre voi.
29 So the King of Israel and the King of Judah [led their armies] to Ramoth, in [the] Gilead [region].
Astfel, împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au urcat la Ramot-Galaad.
30 King Ahab said to Jehoshaphat, “I will put on different clothes, [in order that no one will recognize that I am the king]. But you should wear your (royal robe/robe that shows that you are a king).” So Ahab disguised himself, and they both went into the battle.
Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Eu mă voi deghiza şi voi intra în bătălie; dar tu îmbracă-te cu robele tale. Şi împăratul lui Israel s-a deghizat şi a mers în bătălie.
31 The King of Syria told this to his thirty-two men who were driving the chariots: “Attack only the king of Israel!”
Dar împăratul Siriei poruncise celor treizeci şi două de căpetenii care conduceau carele sale, spunând: Nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, în afară numai de împăratul lui Israel.
32 So when the men who were driving the Syrian chariots saw Jehoshaphat [wearing (his royal robes/clothes that showed he was the king)], they pursued him. They shouted, “There is the king of Israel!” But when Jehoshaphat cried out,
Şi s-a întâmplat, când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iosafat, că au spus: Negreşit acesta este împăratul lui Israel. Şi s-au abătut pentru a lupta împotriva lui; şi Iosafat a strigat.
33 they realized that he was not the king of Israel. So they stopped pursuing him.
Şi s-a întâmplat, când căpeteniile carelor au priceput că acesta nu era împăratul lui Israel, că s-au întors de la a-l urmări.
34 But one [Syrian] soldier shot an arrow at Ahab, without knowing that it was Ahab. The arrow struck Ahab between the places where the parts of his armor joined together. Ahab told the driver of his chariot, “Turn the chariot around and take me out of here! I have been severely wounded!”
Şi un anumit om a tras cu arcul la întâmplare şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii; de aceea el a spus conducătorului carului său: Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din oştire, pentru că sunt rănit.
35 The battle continued all the day. Ahab was sitting propped up in his chariot, facing the Syrian troops. The blood from his wound ran down to the floor of the chariot. And late in the afternoon he died.
Şi bătălia a crescut în acea zi; şi împăratul a stat în picioare în carul său împotriva sirienilor şi a murit seara; şi sângele curgea din rană în mijlocul carului.
36 Just as the sun was going down, someone among the Israeli troops shouted, “[The battle is ended!] Everyone should return home!”
Şi pe la apusul soarelui s-a făcut o strigare prin toată oştirea, spunând: Fiecare om la cetatea sa şi fiecare om la ţara sa!
37 So king Ahab died, and they took his body [in the chariot] to Samaria [city] and buried his body there.
Astfel împăratul a murit şi a fost adus la Samaria; şi l-au îngropat pe împărat în Samaria.
38 They washed his chariot alongside the pool in Samaria, a pool where the prostitutes bathed. And dogs [came and] licked the king’s blood, just like Yahweh had predicted would happen.
Şi unul spăla carul în iazul Samariei; şi câinii au lins sângele său; şi i-au spălat armura; conform cuvântului DOMNULUI pe care îl spusese.
39 The account/record of the other things that happened while Ahab was ruling, and about the palace decorated with much ivory [that they built for him], and the cities that were built for him, was written in the scroll called ‘The History of the Kings of Israel’.
Şi restul faptelor lui Ahab şi tot ce a făcut, şi casa de fildeş pe care a făcut-o, şi toate cetăţile pe care le-a construit, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Israel?
40 When Ahab died, his body was buried where his ancestors were buried. Then his son Ahaziah became king.
Astfel, Ahab a adormit cu părinţii săi; şi Ahazia, fiul său, a domnit în locul său.
41 Before King Ahab died, when he had been ruling in Israel for four years, Asa’s son Jehoshaphat started to rule in Judah.
Şi Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel.
42 Jehoshaphat was thirty-five years old when he started to rule, and he ruled in Jerusalem for twenty-five years. His mother was Azubah, the daughter of Shilhi.
Iosafat avea treizeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Azuba, fiica lui Şilhi.
43 Jehoshaphat was a good king, just like his father Asa had been. He did things that pleased Yahweh. But while he was king, he did not remove all the pagan altars [that the people had built] on the hilltops. So the people continued to offer sacrifices [to idols] on those altars and burned incense there.
Şi el a umblat în toate căile lui Asa, tatăl său; şi nu s-a abătut de la împlinirea lor, făcând ceea ce era drept în ochii DOMNULUI; totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, fiindcă poporul încă oferea şi ardea tămâie pe înălţimi.
44 Jehoshaphat also made [a] peace [agreement] with the king of Israel.
Şi Iosafat a făcut pace cu împăratul lui Israel.
45 All the other things that happened while Jehoshaphat was ruling, and the great things that he did and the victories his [troops] won, are written in the scroll called ‘The History of the Kings of Judah’.
Şi restul faptelor lui Iosafat şi puterea sa pe care a arătat-o şi cum s-a războit, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraţilor lui Iuda?
46 Jehoshaphat’s father Asa [had tried to expel] the male prostitutes that stayed at the pagan shrines, but some of them were still there. Jehoshaphat got rid of them.
Şi rămăşiţa de sodomiţi, care rămăsese din zilele tatălui său, Asa, a alungat-o din ţară.
47 At that time, there was no king in Edom; a ruler who had been appointed by Jehoshaphat ruled there.
Nu era atunci un împărat în Edom; un guvernator era împărat.
48 Jehoshaphat [ordered some Israeli men to] build a fleet/group of ships to sail [south] to [the] Ophir [region] to get gold. But they were wrecked at Ezion-Geber/Elath, so the ships never sailed.
Iosafat a făcut corăbiile din Tarsis să meargă la Ofir după aur; dar ele nu au mers; căci corăbiile s-au sfărâmat în Eţion-Gheber.
49 Before the ships were wrecked, Ahab’s son Ahaziah suggested to Jehoshaphat, “Allow my sailors to go with your sailors,” but Jehoshaphat refused.
Atunci i-a spus Ahazia, fiul lui Ahab, lui Iosafat: Să meargă servitorii mei cu servitorii tăi în corăbii. Dar Iosafat a refuzat.
50 When Jehoshaphat died, his [body] was buried where his ancestors were buried in [Jerusalem, ] the city where King David [had ruled]. Then Jehoshaphat’s son Jehoram became king.
Şi Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, tatăl său; şi Ioram, fiul său, a domnit în locul său.
51 Before King Jehoshaphat died, when he had been ruling in Judah for 17 years, Ahab’s son Ahaziah began to rule in Israel. Ahaziah ruled in Samaria for two years.
Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, şi a domnit doi ani peste Israel.
52 He did many things that Yahweh considered to be evil, doing the [evil] things that his father and mother had done and the evil things that Jeroboam had done—the king who had led all the Israeli people to sin [by worshiping idols].
Şi el a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască;
53 Ahaziah bowed in front of Baal’s idol and worshiped it. That caused Yahweh, the God who was the true God of the Israeli people, to become very angry, just as Ahaziah’s father had caused Yahweh to become angry.
Fiindcă a servit lui Baal şi i s-a închinat şi l-a provocat la mânie pe DOMNUL Dumnezeul lui Israel, conform cu tot ce făcuse tatăl său.
