2 Corinthians 3
1 Do we begin again anew to show who we are? or do we need as others to write epistles of commendation to you concerning ourselves, or that you should write to commend us?
Începem oare să ne lăudăm din nou? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
2 But you yourselves are our epistle, written in our hearts, and known and read of every man.
Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
3 For you know that you are an epistle of the Meshiha, who hath been ministered by us; written, not with ink but by the Spirit of Aloha the Living; not on tablets of stone, but on the fleshly tablets of the heart.
fiind descoperit că sunteți o scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table care sunt inimi de carne.
4 BUT such confidence we have through the Meshiha toward Aloha.
O astfel de încredere avem în Hristos față de Dumnezeu, prin Hristos,
5 For we are not sufficient to think any thing as of ourselves; but our power is from Aloha,
nu că ne-ar ajunge ceva de la noi înșine, ca să dăm socoteală de la noi înșine, ci că ne este de la Dumnezeu,
6 who hath made us fit to be ministers of the new covenant, not in the writing, but in the spirit. For the writing killeth, but the Spirit maketh alive.
care ne-a făcut și pe noi destoinici, ca slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului. Căci litera ucide, dar Duhul dă viață.
7 But if the ministry of death in the writing engraven on stones was with glory, as that the sons of Israel could not look on the face of Musha because of the glory of his face which is abolished,
Dar dacă slujba morții, scrisă și gravată pe pietre, a venit cu slavă, încât copiii lui Israel nu puteau să privească cu stăruință la fața lui Moise, din pricina slavei feței lui, care era trecătoare,
8 how much more then doth not the ministry Of the Spirit excel in glory?
nu va fi oare slujba Duhului cu mult mai multă slavă?
9 For if the ministry of condemnation was glorious, how much more doth not the ministry of justification excel in glory?
Căci dacă slujba condamnării are glorie, slujba dreptății depășește cu mult mai mult în glorie.
10 For that which was glorified had no glory, in comparison of this excelling glory.
Căci, cu siguranță, ceea ce a fost făcut glorios nu a fost făcut glorios în această privință, din cauza gloriei care întrece.
11 For if that which was abolished was with glory, how much more shall that which endureth be with glory?
Căci dacă ceea ce trece a fost cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne este în glorie.
12 Therefore because we have this hope, we speak the more boldly,
De aceea, având o astfel de nădejde, ne folosim de o mare îndrăzneală în vorbire,
13 and (are) not as Musha, who threw the veil upon his face, that the sons of Israel might not look upon the End of that which was to be abolished.
și nu ca Moise, care și-a pus un văl pe față, ca să nu privească cu stăruință copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce era pe cale să treacă.
14 But they are blinded in their minds unto this day. For when the old covenant is read, that very veil standeth upon them, nor is it apparent (to them) that in the Meshiha it hath been abolished.
Dar mintea lor a fost împietrită, căci până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, același văl rămâne, pentru că în Cristos el trece.
15 And unto this day, when Musha is read, the veil is thrown upon their heart.
Dar până în ziua de azi, când se citește Moise, un văl stă pe inima lor.
16 And when any one of them is converted unto the Lord, the veil from him is uplifted.
Dar de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este îndepărtat.
17 But the Lord himself is the Spirit; and where the Spirit of the Lord, (there) is liberty.
Or, Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18 But we all with disclosed faces behold the glory of the Lord as in a mirror, and into the resemblance of it are changed from brightness to brightness, as by the Lord the Spirit.
Dar noi toți, văzând cu fața descoperită slava Domnului ca într-o oglindă, ne transformăm în același chip, din slavă în slavă, ca de la Domnul, Duhul.
