Psalms 78
1 An Instructive Psalm. Asaph’s. Give ear, O my people, to mine instruction, Bend your ear to the sayings of my mouth;
Maschil al lui Asaf. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 I will open, in a parable, my mouth, I will pour forth enigmas out of antiquity; —
Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3 Which we have heard, and come to know, And, our fathers, have recounted to us;
Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.
4 We will not withhold [them] from their children, To a later generation, recounting the praises of Yahweh, Even his might and his wonders which he wrought;
Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5 When he set up a testimony in Jacob, And, a law, appointed in Israel, —Which he commanded our fathers, That they might make them known to their children;
Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6 To the end, A later generation, might come to know, Children who should be born, Who should arise, and recount [them] to their children;
Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,
7 That they might set, in Elohim, their confidence, —And not forget the doings of El, But, his commandments, might observe;
Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,
8 And not become, like their fathers, a generation stubborn and rebellious, —A generation that fixed not their heart, Neither was their spirit, faithful with GOD.
Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9 The sons of Ephraim—armed bowmen, Turned in the day of battle;
Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10 They kept not the covenant of God, And, in his law, refused to walk;
Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;
11 And forgat His doings, And his wonders which he had showed them:
Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.
12 In presence of their fathers, wrought he, wondrously, —In the land of Egypt—the field of Zoan:
Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13 He clave the sea, and caused them to pass through, And reared up the waters like a mound;
A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.
14 And led them, by a cloud, in the daytime, And all the night, by a light of fire;
De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.
15 He used to cleave rocks in the desert, And let them drink as out of mighty deeps;
A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16 And he brought forth streams out of the cliff, And caused waters to flow down, like rivers.
De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17 But again, once more sinned they against him, Resisting the Most High in a land of drought:
Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18 They put GOD to the proof in their heart, By asking food to their mind:
Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19 Yea they spake against Elohim, —They said, Can GOD prepare a table in the desert?
Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20 Lo! he hath smitten a rock, And waters, have gushed out, Yea, torrents, have rushed along, —Food also, can he give? Or provide flesh for his people?
Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21 Therefore, Yahweh hearkened, and became wroth, —And, a fire, was kindled against Jacob, Moreover also, anger, mounted against Israel;
De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22 Because, They believed not in God, Nor trusted in his salvation;
Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,
23 Though he had commanded the skies above, And, the doors of the heavens, had opened;
Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,
24 And had rained on them manna to eat, And, the corn of the heavens, had given to them:
Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.
25 The food of the mighty, each one did eat, Nourishment, sent he them to the full;
Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26 He let loose an east wind in the heavens, Then guided he, in his might, a south wind;
El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.
27 And rained upon them flesh as the dust, And, like the sand of the seas, birds of wing;
De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.
28 And let them fall in the midst of their camp, —Round about their habitations.
Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29 So they did eat and were abundantly filled, When, what they longed for, he had brought them: —
Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;
30 They had not turned away from what they had longed for, Yet was their food in their mouth,
Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31 When, the anger of God, mounted against them, And he slew of their vigorous youths, And, the choice young men of Israel, caused he to bow down in death.
Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.
32 For all this, sinned they still, And believed not in his wonders;
Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33 So he ended, in a breath, their days, And their years, in a sudden terror!
De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.
34 If he slew [of] them, then they sought him, Yea they turned, and did earnestly seek GOD;
Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35 And remembered that, Elohim, was their rock, Yea, EL Most High, their Redeemer:
Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 So they spake him fair with their mouth, And, with their tongue, did promise him falsely;
Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.
37 But, their heart, was not fixed with him, Nor were they trusty in his covenant:
Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.
38 Yet, he, full of compassion, would put a propitiatory-covering over iniquity, and not destroy, —Yea, many a time, turned he back his anger, And would not stir up all his wrath.
Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.
39 So then he remembered, That, Flesh, they were, A Wind departing, that returneth not.
Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.
40 How often they, Resisted him in the desert, Vexed him, in the waste:
Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.
41 Yea they again put GOD to the test, And, to the Holy One of Israel, caused they sorrow:
Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.
42 They remembered not his hand—The day, When he ransomed them from the adversary;
Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.
43 When he set, in Egypt, his signs, And his wonders, in the plain of Zoan;
Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.
44 When he turned, into blood, their Nile-streams, And, their own rivers, could they not drink;
Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45 He sent among them, The gad-fly, and it devoured them, And the frog, and it despoiled them;
A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.
46 When he gave to the corn-locust their produce, And their toil, to the swarming locust;
El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.
47 He killed, with hail, their vine, And their sycomores, with frost:
Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.
48 When he gave up, to hail-storms, their beasts, And their cattle, to pestilent fevers;
De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.
49 He sent among them the heat of his anger, Wrath and indignation and distress, —A mission of messengers of misfortune:
A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.
50 He leveled a path for his anger, Withheld not, from death, their soul, But, their life—to the pestilence, he delivered:
A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.
51 So he smote, Every first-born in Egypt, The beginning of their strength, in the tents of Ham;
Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.
52 And he set forth, like sheep, his people, And guided them, like a flock in the desert;
Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53 Yea he led them securely, and they dreaded not, And, their enemies, the sea did cover.
Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.
54 Then brought he them within his own holy bounds, The mountain-range, which his right hand made his own:
Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55 So he drave out, before them, [whole] nations, And allotted them, by line, an inheritance, And caused to dwell, in their own homes, the tribes of Israel.
De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 But they tested and resisted God Most High, And, his testimonies, did not observe;
Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.
57 But drew back and dealt treacherously, like their fathers, They turned aside, like deceitful bowmen;
Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.
58 And provoked him to anger with their high places, And, with their images, used to move him to jealousy.
Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 God heard and was wroth, And greatly abhorred Israel;
Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.
60 So he gave up the habitation of Shiloh, The tent he had set up among Men;
Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61 Yea he gave up, into captivity, his strength, And his beauty into the hand of an adversary;
Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.
62 And delivered up, to the sword, his people, And, with his own inheritance, was he wroth;
De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.
63 His young men, were devoured by fire, And, his virgins, were not praised in song;
Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64 His priests, by the sword, did fall, And, his widows, were not able to bewail.
Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.
65 Then awoke, as one that had slept, Adonay, As a warrior exulting with wine!
Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66 So he smote his adversaries in the rear, Reproach age-abiding, laid he upon them.
Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67 Howbeit he rejected the tent of Joseph, And, the tribe of Ephraim, did not choose:
Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,
68 But made choice of the tribe of Judah, The mountain of Zion, which he loved;
Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69 And built, like the heights, his sanctuary, Like the earth, he founded it to times age-abiding.
Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70 And made choice of David his servant, And took him from among the folds of the sheep:
A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;
71 From after the sucking ewes, he brought him in, —To be shepherd to Jacob his people, And to Israel, his inheritance.
De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.
72 So he did shepherd them, according to the singleness of his heart, And, with the discernment of his hands, used he to guide them.
Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.
