Psalms 147
1 Praise ye Yah, For it is good, to make melody to our GOD, —For it is delightful, seemly is praise!
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 Yahweh, is building Jerusalem, The outcasts of Israel, will he gather together.
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 He is healing the broken in heart, —and binding up their hurts.
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 Counting the number of the stars, To all of them—names, he giveth.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Great is our Lord, and of abounding strength, And, his knowledge, cannot be expressed.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 Yahweh, relieveth the humbled! casting the lawless down to the earth.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Respond to Yahweh with thanksgiving, Make melody to our God with the lyre.
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 Who covereth the heavens with clouds, preparing rain for the earth, who causeth the mountains to sprout grass:
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 Giving, to the beast, its food, to the young ravens, when they cry.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Not in the strength of the horse, doth he delight, Not in the legs of a man, hath he pleasure:
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Yahweh, hath pleasure, in them who revere him, in them who wait for his lovingkindness.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Laud thou, O Jerusalem, Yahweh, Praise thy God, O Zion:
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 For he hath strengthened the bars of thy gates, He hath blessed thy children in thy midst:
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 Who maketh thy boundaries to be peace, With the marrow of wheat, doth he satisfy thee:
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 Who sendeth his utterance to the earth, How swiftly, runneth his word!
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 Who giveth snow like wool, Hoar-frost—like ashes, he scattereth:
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 Casting forth his ice like crumbs, Before his cold, who can stand?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 He sendeth forth his word and melteth them, He causeth his wind to blow, the waters, stream along:
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Declaring his word unto Jacob, His statutes and his regulations, unto Israel.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 He hath not dealt so with any nation, and, his regulations, he maketh not known to them. Praise ye Yah!
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
