Proverbs 5
1 My son, to my wisdom, attend, and, to mine understanding, incline thou thine ear:
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 That thou mayest preserve discretion, —and, as for knowledge, that thy lips may guard it.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 For, with sweet droppings, drip the lips of her that is a stranger, and, smoother than oil, is her mouth;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 But, the latter end of her, is bitter as wormwood, sharp, as a two-edged sword!
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Lest, the path of life, she should ponder, her tracks have wandered she knoweth not [whither].
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Now, therefore, ye sons, hearken unto me, and do not turn away from the sayings of my mouth.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Keep far from her thy way, and do not go near the opening of her house:
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Lest thou give, to other men, thy vigour, and thy years, to him that is cruel:
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Lest strange men, be well fed, by thy strength, and, thy toils, be in the house of the alien.
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 So shalt thou grieve in thy latter end, in the failing of thy flesh and of thy healthy condition;
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 And thou shalt say—How I hated correction! and, reproof, my heart disdained;
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Neither hearkened I to the voice of my teachers, nor, to my instructors, inclined I mine ear:
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Soon was I in all evil, in the midst of convocation and assembly.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drink thou water out of thine own cistern, and flowing streams out of the midst of thine own well.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Let not thy fountains, flow over, abroad, in the streets, dividings of waters:
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Let them be for thyself, alone, and not for strangers with thee.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Let thy well-spring be blessed, —and get thy joy from the wife of thy youth: —
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 A loving hind! a graceful doe! let, her bosom, content thee at all times, and, in her love, mayst thou stray evermore.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Wherefore, then, shouldst thou stray, my son, with a strange woman? or embrace the bosom of a woman unknown?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 For, before the eyes of Yahweh, are the ways of a man, —and, all his tracks, doth he consider:
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 His own iniquities, shall entrap him with the lawless, and, by the cords of his own sin, shall he be seized.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 He, shall die, for lack of discipline, and, by the abounding of his perversity, shall he be lost.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
