Matthew 18
1 In that hour came, the disciples unto Jesus, saying—Who then is, greatest, in the kingdom of the heavens?
În ceasul acela, ucenicii au venit la Isus și au zis: “Cine este cel mai mare în Împărăția cerurilor?”
2 And, calling near a child, he set it in the midst of them,
Isus a chemat la Sine un copilaș, l-a așezat în mijlocul lor
3 and said—Verily, I say unto you, Except ye turn and become as the children, in nowise, shall ye enter into the kingdom of the heavens.
și le-a zis: “Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca niște copilași, nu veți intra nicidecum în Împărăția cerurilor.
4 Whosoever therefore shall humble himself as this child, the same, is the greatest, in the kingdom of the heavens;
Așadar, oricine se smerește ca acest copilaș este cel mai mare în Împărăția Cerurilor.
5 And, whosoever shall give welcome unto one such child as this, upon my name, unto me, giveth welcome.
Oricine primește un astfel de copilaș în numele meu mă primește pe mine,
6 And, whosoever shall cause to stumble one of these little ones who believe in me, it profiteth him, that there be hung a large mill-stone about his neck, and he be sunk in the wide main of the sea.
dar oricine face să se poticnească unul dintre acești copilași care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară uriașă și s-ar scufunda în adâncul mării.
7 Alas for the world! by reason of the causes of stumbling; for it is, necessary, that the causes of stumbling come, —nevertheless, alas for the man through whom the cause of stumbling cometh!
“Vai de lume, din pricina prilejurilor de poticnire! Căci trebuie să vină ocaziile, dar vai de persoana prin care vine ocazia!
8 But, if, thy hand or thy foot, be causing thee to stumble, cut it off, and cast it from thee: It is, seemly for thee, to enter into life, maimed or lame, rather than, having two hands or two feet, to be cast into the age-abiding fire. (aiōnios g166)
Dacă mâna sau piciorul tău te face să te poticnești, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață mutilat sau schilodit, decât să ai două mâini sau două picioare pentru a fi aruncat în focul veșnic. (aiōnios g166)
9 And, if, thine eye, causeth thee to stumble, pluck it out, and cast it from thee: It is, seemly, for thee, one-eyed, into life, to enter, rather than, having two eyes, to be cast into the fiery gehenna. (Geenna g1067)
Dacă ochiul tău te face să te poticnești, smulge-l și aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât să ai doi ochi pentru a fi aruncat în gheena de foc. (Geenna g1067)
10 Beware! do not despise one of these little ones; For I say unto you—that, their messengers in the heavens, do, continually, behold the face of my Father in the heavens.
Ai grijă să nu disprețuiești pe unul dintre acești micuți, căci vă spun că în ceruri îngerii lor văd întotdeauna fața Tatălui meu care este în ceruri.
Căci Fiul Omului a venit să salveze ceea ce era pierdut.
12 How, to you, doth it seem? If a certain man come to have a hundred sheep and one from among them go astray, Will he not leave the ninety-nine upon the mountains, and going, seek the straying one?
“Ce părere ai? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește, nu le lasă el pe cele nouăzeci și nouă, nu se duce la munte și nu o caută pe cea rătăcită?
13 And, if it should be that he find it, Verily, I say unto you—He rejoiceth over it, more than over the ninety-nine that have not gone astray.
Dacă o găsește, cu siguranță vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit.
14 Thus, there is no desire, in the presence of my Father who is in the heavens, that, one of these little ones, should be lost.
Tot așa, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vrea să piară unul dintre acești prunci.
15 But, if thy brother sin, withdraw, convince him, betwixt thee and him, alone, —If unto thee he hearken, thou hast gained thy brother;
Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și arată-i greșeala lui, numai între tine și el. Dacă te ascultă, ai recâștigat pe fratele tău.
16 But, if he do not hearken, take with thee, yet one or two, that, at the mouth of two witnesses or three, every declaration, maybe established;
Dar, dacă nu ascultă, ia cu tine încă unul sau doi, pentru ca, la gura a doi sau trei martori, orice cuvânt să fie confirmat.
17 But, if he hear them amiss, tell it to the assembly, —And, if, even the assembly, he hear amiss, Let him be unto thee, just as the man of the nations and the tax-collector.
Dacă refuză să-i asculte, spuneți acest lucru adunării. Dacă refuză să asculte și adunarea, să fie pentru voi ca un neam sau ca un vameș.
18 Verily, I say unto you—Whatsoever things ye shall bind on the earth, shall be bound in heaven; and, whatsoever things ye shall loose on the earth, shall be loosed in heaven.
Adevărat vă spun că tot ce veți lega pe pământ va fi fost legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi fost dezlegat în cer.
19 Again, [verily] I say unto you—If two from among you shall agree upon the earth concerning any matter, whatsoever they shall ask, it shall be brought to pass for them, from my Father who is in the heavens;
Și iarăși, cu adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ cu privire la orice lucru pe care îl vor cere, li se va face de către Tatăl Meu care este în ceruri.
20 For, where there are two or three, gathered together into my name, there, am I, in their midst.
Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.”
21 Then, coming near, Peter said [to him]—Lord! how many times, shall my brother sin against me, and I forgive him? Until, seven, times?
Atunci Petru a venit și I-a zis: “Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, și eu îl voi ierta? Până de șapte ori?”
22 Jesus saith to him—I say not unto thee, unto, seven, times, but, until seventy times seven.
Isus i-a zis: “Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23 For this cause, hath the kingdom of the heavens become like unto a man, a king, who wished to settle an account with his servants;
De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care voia să regleze conturile cu slujitorii săi.
24 And, when he, began, to settle, there was brought unto him a, certain, debtor, of a thousand talents;
Când a început să regleze, i s-a adus unul care îi datora zece mii de talanți.
25 and, he, not having, wherewith to pay, the master ordered him to be sold, and the wife, and the children, and whatsoever he had, —and payment to be made.
Dar, pentru că nu putea plăti, stăpânul său a poruncit să fie vândut, împreună cu soția, copiii și tot ce avea, și să se facă plata.
26 The servant therefore, falling down, began to do homage unto him, saying—Have patience with me, and, all, will I pay thee.
Slujitorul a căzut, așadar, și a îngenuncheat înaintea lui, zicând: “Doamne, ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul!”.
27 And, moved with compassion, the master of that servant released him, and, the loan, he, forgave, him.
Stăpânul acelui rob, cuprins de compasiune, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
28 But that servant, going out, found one of his fellow-servants, who owed him, a hundred denaries, and, laying hold of him, he began seizing him by the throat, saying, Pay! if anything thou owest.
Dar robul acela a ieșit afară și a găsit pe unul din tovarășii săi de slujbă care îi datora o sută de denari; l-a apucat și l-a luat de gât, zicând: “Plătește-mi ce ai de plătit!”.
29 His fellow servant, therefore, falling down, began beseeching him, saying, Have patience with me! And I will pay thee.
Și a căzut sluga lui la picioarele lui și l-a rugat, zicând: “Ai răbdare cu mine și-ți voi răsplăti!”.
30 He, however, would not, but went away and cast him into prison, —until he should pay what was owing.
Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până ce va plăti ce i se cuvine.
31 His fellow-servants, therefore, seeing, the things that were done, were grieved exceedingly, —and went and made quite plain to their master all the things which had been done.
Când au văzut tovarășii lui de slujbă ce se făcuse, s-au mâhnit foarte tare și au venit și au povestit stăpânului lor tot ce se făcuse.
32 Then, calling him near, his master saith unto him—O wicked servant! All that debt, forgave I thee, because thou didst beseech me.
Atunci stăpânul său l-a chemat înăuntru și i-a zis: “Slugă ticăloasă! Ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai implorat.
33 Was it not binding, upon thee also, to have mercy upon thy fellow-servant, as, I also, on thee, had mercy?
N-ar fi trebuit să ai și tu milă de tovarășul tău de slujbă, așa cum am avut eu milă de tine?”
34 And, provoked to anger, his master delivered him up to the torturers, until he should pay all that was owing.
Stăpânul său s-a mâniat și l-a dat pe el torționarilor până când va plăti tot ce i se cuvenea.
35 Thus, my heavenly Father also, will do unto you, if ye forgive not each one his brother, from your hearts.
Așava face și Tatăl meu ceresc cu voi, dacă nu-l veți ierta fiecare din inimă pe fratele vostru pentru greșelile lui.”
