Mark 11
1 And, when they are drawing near unto Jerusalem, unto Bethphage and Bethany, towards the Mount of Olives, he sendeth forth two of his disciples, —
Și când au ajuns aproape de Ierusalim, înspre Betfaghe și Betania, la muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi dintre discipolii săi,
2 and saith unto them—Go your way into the village that is over against you, and, straightway, as ye are entering it, ye shall find a colt tied, upon which, no, man, yet, hath sat: loose him, and bring him.
Și le-a spus: Duceți-vă în satul dinaintea voastră; și îndată ce veți fi intrat în el veți găsi un măgăruș legat, pe care nu a șezut nimeni niciodată; dezlegați-l și aduceți-l.
3 And, if anyone unto you should say—Why are ye doing this? say—The Lord, of him hath need; and, straightway, he sendeth him off again here.
Și dacă vă spune cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are nevoie de el; și îndată îl va trimite aici.
4 And they departed, and found a colt, tied unto a door outside, on the street, —and they are loosing him.
Și s-au dus și au găsit măgărușul legat afară, lângă ușă, în locul unde se întâlnesc două drumuri; și l-au dezlegat.
5 And, certain of them that were there standing, were saying unto them—What are ye doing, loosing the colt?
Și unii dintre cei ce stăteau în picioare acolo le-au spus: Ce faceți dezlegând măgărușul?
6 and they said unto them as, Jesus, said, —and they let them go.
Iar ei le-au spus așa cum le poruncise Isus; și i-au lăsat să plece.
7 And they bring the colt unto Jesus, and throw upon him their mantles, —and he took his seat upon him.
Și au adus măgărușul la Isus și și-au aruncat hainele pe el; iar el a șezut pe el.
8 And, many, spread out, their mantles, along the way, and, others, young branches, —cutting them out of the fields.
Și mulți își așterneau hainele pe cale; și alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale.
9 And, they who were going before, and they who were following after, were crying aloud—Hosanna! Blessed, is he that is coming in the name of the Lord!
Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după, strigau, spunând: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului,
10 Blessed, is the coming kingdom of our father David! Hosanna in the highest!
Binecuvântată fie împărăția tatălui nostru David, care vine în numele Domnului. Osana în cele preaînalte!
11 And he entered into Jerusalem, into the temple, and, looking round on all things, late already being the hour, he went out into Bethany, with the twelve.
Și Isus a intrat în Ierusalim și în templu; și după ce a privit toate lucrurile de jur împrejur, fiind ora serii, a ieșit înspre Betania cu cei doisprezece.
12 And, on the morrow, when they came forth from Bethany, he hungered;
Și a doua zi, când veneau din Betania, a flămânzit;
13 and, seeing a fig-tree from afar, having leaves, he came… if, therefore, he should find aught in it, and, coming up to it, nothing, found he, save, leaves; for it was not, the season, of figs.
Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a venit să vadă dacă cumva găsește ceva pe el; și când a ajuns la el, nu a găsit nimic decât frunze; fiindcă nu era timpul smochinelor.
14 And, answering, he said unto it—No more, unto times age-abiding, let anyone of thee, eat fruit. And his disciples were listening. (aiōn g165)
Și Isus, luând cuvântul, i-a zis smochinului: De acum înainte, nimeni să nu mănânce niciodată fructe din tine. Și discipolii lui au auzit. (aiōn g165)
15 And they come into Jerusalem. And, entering into the temple, he began to be casting out them who were selling and them who were buying in the temple, and, the tables of the money-changers, and the seats of them who were selling doves, he overthrew, —
Și au venit la Ierusalim; și Isus a intrat în templu și a început să arunce afară pe cei ce vindeau și cumpărau în templu; și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei;
16 and was not suffering that anyone should carry a vessel through the temple;
Și nu lăsa ca cineva să poarte vreun vas prin templu.
17 and was teaching, and saying—Is it not written, My house, a house of prayer, shall be called, for all the nations? but, ye, have made it, A den of robbers.
Și i-a învățat, spunându-le: Nu este scris: Casa mea va fi numită de toate națiunile, casa rugăciunii? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.
18 And the High-priests and the Scribes, heard, it, and began seeking how they might, destroy, him, —for they were fearing him; for, all the multitude, were being struck with astonishment at his teaching.
Și scribii și preoții de seamă au auzit și au căutat cum să îl nimicească; fiindcă se temeau de el, pentru că toată mulțimea era înmărmurită de doctrina lui.
19 And, as soon as it became late, they were going forth outside the city.
Și când s-a făcut seară a ieșit din cetate.
20 And, passing by early, they saw the fig-tree, withered from its roots;
Și dimineața, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21 and, put in mind, Peter saith unto him—Rabbi! see! the fig-tree which thou didst curse, is withered.
Și Petru, amintindu-și, i-a spus: Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat este uscat.
22 And, answering, Jesus saith unto them—Have faith in God.
Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu!
23 Verily, I say unto you—Whosoever shall say unto this mountain, Be lifted up, and cast into the sea, and shall not doubt in his heart but shall believe that, what he speaketh, cometh to pass, it shall be his.
Fiindcă adevărat vă spun că oricine va spune acestui munte: Ridică-te și aruncă-te în mare; și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va avea orice spune.
24 For this cause, I say unto you—All things, whatsoever ye are praying for and asking, believe that ye have received, and they shall be yours.
De aceea vă spun: Tot ce doriți când vă rugați, să credeți că veți primi și veți avea.
25 And, when ye stand praying, forgive, if aught ye have against any, —that, your Father also, who is in the heavens, may forgive you your offences.
Și când stați în picioare rugându-vă, iertați dacă aveți ceva împotriva oricui; pentru ca și Tatăl vostru care este în cer să vă ierte fărădelegile voastre.
Dar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru care este în cer nu va ierta fărădelegile voastre.
27 And they come again into Jerusalem. And, as he is walking in the temple, the High-priests and the Scribes and the Elders come unto him,
Și au venit din nou la Ierusalim; și pe când se plimba el prin templu, au venit la el preoții de seamă și scribii și bătrânii,
28 and were saying unto him—By what authority, these things, art thou doing? And who to thee hath given this authority that, these things, thou shouldst be doing?
Și i-au spus: Cu ce autoritate faci acestea? Și cine ți-a dat această autoritate să faci acestea?
29 But, Jesus, said unto them—I will question you, as to one matter, and answer me, —and I will tell you, by what authority, these things, I am doing:
Iar Isus a răspuns și le-a zis: Vă voi întreba și eu un lucru și răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac acestea.
30 The immersion by John, Of heaven, was it, or, of men? Answer me!
Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeți-mi.
31 And they were deliberating among themselves, saying—If we say, Of heaven, he will say, Wherefore [then] did ye not believe him?
Și discutau între ei, spunând: Dacă spunem: Din cer; va spune: Atunci de ce nu l-ați crezut?
32 But, should we say, Of men…, they were in fear of the multitude, for, one and all, were holding John, in very deed, that he was, a prophet.
Dar dacă spunem: De la oameni; se temeau de popor, fiindcă toți oamenii îl considerau pe Ioan, că era, într-adevăr, profet.
33 And, making answer unto Jesus, they say—We know not; and Jesus saith unto them—Neither do, I, tell you, by what authority, these things, I am doing.
Și au răspuns și i-au zis lui Isus: Nu putem spune. Și Isus, răspunzând, le zice: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea.
