Luke 9
1 And, calling together the twelve, he gave them power and authority over all the demons, and to be curing, diseases;
A chemat laolaltă pe cei doisprezece și le-a dat putere și stăpânire asupra tuturor demonilor și să vindece bolile.
2 and sent them forth, to be proclaiming the kingdom of God, and to be healing;
I-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece bolnavii.
3 and said unto them—Nothing, take ye for the journey, —neither staff, nor satchel, nor bread, nor silver, nor to have, two tunics.
El le-a spus: “Nu luați nimic pentru călătoria voastră — nici toiag, nici portofel, nici pâine, nici bani. Nu aveți câte două tunici fiecare.
4 And, into whatsoever house ye enter, there, abide, and, thence, be going forth.
În orice casă veți intra, rămâneți acolo și plecați de acolo.
5 And, as many soever as shall not welcome you, in going forth from that city, the dust of your feet, shake ye off, for a witness against them.
Toți cei care nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați-vă până și praful de pe picioare, ca mărturie împotriva lor.”
6 And they went forth, and were passing through, along the villages, —delivering the glad-message, and effecting cures in every direction.
Și au plecat și au străbătut satele, propovăduind vestea cea bună și vindecând pretutindeni.
7 Now Herod the tetrarch heard of all the things which were coming to pass, and was utterly at a loss, because of its being said, by some, that, John, had been raised from the dead;
Iar Irod tetrarhul a auzit tot ce făcuse el și a fost foarte tulburat, pentru că unii spuneau că Ioan a înviat din morți,
8 and, by some, that, Elijah, had appeared; and, by others, that, some prophet of the ancients, had arisen.
alții că Ilie s-a arătat, iar alții că a înviat unul din vechii prooroci.
9 But Herod said—John, I myself, beheaded; but, who is this, concerning whom I am hearing such things as these? And he was seeking to see him.
Irod a spus: “Eu l-am decapitat pe Ioan, dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri?”. A căutat să îl vadă.
10 And the Apostles, returning, related to him what great things they had done. And, taking them aside, he retired privately, into a city called Bethsaida.
Apostolii, după ce s-au întors, I-au povestit ce făcuseră. I-a luat și s-a retras deoparte, într-o regiune pustie, într-o cetate numită Betsaida.
11 But, the multitudes, getting to know, followed him; and, giving them welcome, he began speaking unto them concerning the kingdom of God, —and, them that had need of cure, he healed,
Dar mulțimile, dându-și seama, l-au urmat. El i-a întâmpinat, le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.
12 And, the day, began to decline; and the twelve, coming near, said to him—Dismiss the multitude, that, going into the surrounding villages and hamlets, they may lodge, and find provisions; because, here, in a desert place, are we.
Ziua a început să se scurgă, iar cei doisprezece au venit și i-au spus: “Trimiteți mulțimea să se ducă în satele și fermele din jur, să se cazeze și să facă rost de hrană, pentru că noi suntem aici într-un loc pustiu.”
13 But he said unto them—Give, ye, them to eat. They, however, said—We have not more than five loaves, and two fishes, —unless perhaps, we, should go, and buy food, for all this people.
Dar El le-a zis: “Dați-le voi să mănânce ceva.” Ei au spus: “Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești, dacă nu cumpărăm mâncare pentru toți acești oameni.”
14 For there were about five thousand men. And he said unto his disciples—Make them recline, in companies of about fifty each.
Căci erau cam cinci mii de oameni. El le-a spus ucenicilor săi: “Fă-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci de persoane.”
15 And they did so, —and made, one and all, recline.
Ei au făcut așa și i-au pus pe toți să se așeze.
16 And, taking the five loaves, and the two fishes, looking up into heaven, he blessed them, and brake [them] up, and went on giving to the disciples, to set before the multitude;
El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii.
17 and they did all eat and were filled. And that which remained over to them, was taken up, —of broken pieces, twelve baskets.
Ei au mâncat și s-au săturat cu toții. Au adunat douăsprezece coșuri cu bucățile sparte care rămăseseră.
18 And, it came to pass, when he was praying in solitude, the disciples, were with him. And he questioned them, saying—Who do the multitudes say that I am?
Pe când se ruga El singur, ucenicii erau lângă El și El i-a întrebat: “Cine zice mulțimea că sunt Eu?”
19 And they, answering, said John the Immerser; But some, Elijah, and others, that, some prophet of the ancients, hath arisen.
Ei au răspuns: “Ioan Botezătorul”; dar alții zic: “Ilie”, iar alții zic că a înviat unul din vechii prooroci”.
20 And he said to them—But who say, ye, that I am? And, Peter, answering, said—The Christ of God!
El le-a zis: “Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” Petru a răspuns: “Hristosul lui Dumnezeu.”
21 He, however, sternly admonishing them, gave charge that, unto no one, should they be telling this;
Dar El i-a avertizat și le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru,
22 saying—The Son of Man must needs suffer, many things, and be rejected by the Elders and High priests and Scribes, and be slain, —and, on the third day, arise.
zicând: “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învieze.”
23 And he was saying, unto all—If any one intendeth after me to come, Let him deny himself, and take up his cross daily, —and be following me.
Și a zis tuturor: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.
24 For, whosoever intendeth, his life, to save, shall lose it; but, whosoever shall lose his life for my sake, the same, shall save it?
Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va salva.
25 For what doth a man profit, who hath gained the whole world, but hath lost, or been made to forfeit, himself?
Căci ce-i folosește cuiva să câștige toată lumea și să se piardă sau să se piardă pe sine însuși?
26 For, whosoever shall be ashamed of me, and of my words, of him, the Son of Man, will be ashamed, whensoever he shall come in his glory, and that of the Father, and of the holy messengers.
Căci oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acela se va rușina Fiul Omului când va veni în slava Sa și în slava Tatălui și a sfinților îngeri.
27 But I tell you of a truth—There, are, some of those, here, standing, who shall in nowise taste of death, until they see the kingdom of God.
Dar vă spun adevărul: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până când nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
28 And it came to pass, after these words, about eight days, taking with him Peter and John and James, he went up into the mountain to pray.
La vreo opt zile după aceste cuvinte, a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și s-a suit pe munte să se roage.
29 And it came to pass, while he was praying, that, the appearance of his face, was changed, and, his clothing, became white, effulgent.
În timp ce se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat, iar hainele Lui au devenit albe și orbitoare.
30 And lo! two men, were conversing with him, who, indeed, were Moses and Elijah, —
Iată că vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie,
31 who, appearing in glory, were speaking as to his departure, which he was about to fulfil in Jerusalem.
care s-au arătat în slavă și i-au vorbit despre plecarea pe care urma să o îndeplinească la Ierusalim.
32 Now, Peter, and they who were with him, had become heavy with sleep; but, waking up, they saw his glory, and the two men who were standing with him.
Petru și cei ce erau cu el erau îngreuiați de somn; dar, când s-au trezit, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu El.
33 And it came to pass, when they were being parted from him, Peter said unto Jesus—Master! it is, delightful, for us to be, here: Let us, therefore, make three tents, one for thee, and one for Moses, and one for Elijah: —not knowing what he said.
Pe când se despărțeau de El, Petru i-a zis lui Isus: “Învățătorule, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”, fără să știe ce spune.
34 Now, while he was saying these things, there came a cloud, and it began to overshadow them, —and they were overcome with fear as they entered into the cloud.
Pe când zicea El aceste lucruri, un nor a venit și i-a acoperit și ei s-au temut, când au intrat în nor.
35 And, a voice, came out of the cloud, saying—This, is my Son, the Chosen One: Unto him, be hearkening.
Un glas a ieșit din nor și a zis: “Acesta este Fiul Meu preaiubit. Ascultați-l!”
36 And, when the voice came, there was found, Jesus alone. And they held their peace, and, unto no one, reported they, in those days, any of the things which they had seen.
Când a venit vocea, Isus a fost găsit singur. Ei au tăcut și nu au povestit nimănui, în acele zile, nimic din ceea ce văzuseră.
37 And it came to pass, on the next day, when they came down from the mountain, that there met him a great multitude.
A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o mare mulțime de oameni I-a ieșit în întâmpinare.
38 And lo! a man from the multitude, uttered a cry, saying—Teacher! I beg of thee, to look upon my son, because, my only begotten, he is.
Și iată că un om din mulțime a strigat: “Învățătorule, te rog să te uiți la fiul meu, căci este singurul meu copil născut.
39 And lo! a spirit, taketh him, and, suddenly, he crieth out, —and it convulseth him—with foaming, and with difficulty departeth from him, sorely bruising him.
Iată că un duh îl ia, strigă deodată și îl convulsionează până la spumegarea lui; și abia se depărtează de el, lovindu-l grav.
40 And I begged of thy disciples, that they would cast it out, and they could not.
I-am rugat pe discipolii tăi să-l alunge, dar nu au putut.”
41 And, making answer, Jesus said—O faithless and perverted generation! how long shall I be with you, and bear with you? Bring, hither, thy son.
Isus a răspuns: “Neam necredincios și pervers, până când voi fi cu voi și voi răbda cu voi? Aduceți aici pe fiul vostru”.
42 And, while yet he was coming, the demon tare him, and mangled him. But Jesus rebuked the impure spirit, and healed the boy, and gave him back to his father.
Pe când venea el încă, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zdrobit cu putere. Dar Isus a mustrat duhul necurat, a vindecat băiatul și l-a dat înapoi tatălui său.
43 And they were all being struck with astonishment, at the majesty of God. And, while all were marvelling at all things which he was doing, he said unto his disciples:
Toți erau uimiți de măreția lui Dumnezeu. Și, pe când toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea Isus, a zis ucenicilor Săi:
44 Lay, ye, up in your ears, these words; for, the Son of Man, is about to be delivered up, into the hands of men.
“Lăsați să vă intre în urechi cuvintele acestea, căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor”.
45 But, they, understood not this saying, and it had become veiled from them, that they might not grasp it, —and they were afraid to question him, concerning this saying.
Dar ei nu au înțeles acest cuvânt. Le era ascunsă, ca să nu o înțeleagă, și le era teamă să îl întrebe despre acest cuvânt.
46 But there entered a reasoning among them, as to who of them should be greatest.
Și s-a iscat între ei o ceartă despre care dintre ei era cel mai mare.
47 And, Jesus, perceiving the reasoning of their heart, taking a child, placed it near himself, —
Isus, pricepând rațiunile inimilor lor, a luat un copilaș, l-a pus lângă El și le-a spus:
48 and said unto them—Whosoever shall give welcome unto this child, on my name, unto me, giveth welcome; and, whosoever, unto me, giveth welcome, giveth welcome unto him that sent me forth. For, he who is least among you all, the same, is, great.
“Oricine primește pe acest copilaș în numele Meu, pe Mine Mă primește. Oricine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis. Căci oricine este cel mai mic dintre voi toți, acesta va fi mare”.
49 But John, answering, said—Master! we saw some one, in thy name, casting out demons, —and we forbade him, because he followeth not with us.
Ioan a răspuns: “Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău și i-am interzis, pentru că nu este de partea noastră.”
50 And Jesus said unto him—Do not forbid; for, whosoever is not against you, is, for you.
Isus i-a zis: “Nu-l opri, căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.”
51 And it came to pass, when the days for taking him up were on the point of being fulfilled, even he himself, set, his face, to be journeying unto Jerusalem;
Când se apropiau zilele în care trebuia să fie luat, el și-a pus în gând să meargă la Ierusalim
52 and he sent messengers before his face, —and, taking their journey, they entered into a village of Samaritans, so as to prepare for him.
și a trimis mesageri înaintea lui. Aceștia s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să se pregătească pentru el.
53 And they welcomed him not, because, his face, was for journeying unto Jerusalem.
Ei nu l-au primit, pentru că el călătorea cu fața îndreptată spre Ierusalim.
54 And the disciples James and John, seeing it, said—Lord! wilt thou, that we bid fire come down from heaven, and destroy them?
Când discipolii săi, Iacov și Ioan, au văzut acest lucru, au zis: “Doamne, vrei să poruncim noi să coboare foc din cer și să-i nimicească, așa cum a făcut Ilie?”
55 But, turning, he rebuked them.
Dar El s-a întors și i-a mustrat: “Nu știți ce fel de duh sunteți.
56 And they journeyed into a different village.
Căci Fiul Omului nu a venit să distrugă viețile oamenilor, ci să le salveze.” S-au dus în alt sat.
57 And, as they were journeying on the road, one said unto him—I will follow thee, whithersoever thou shalt depart.
Pe când mergeau pe drum, un om I-a zis: “Vreau să Te urmez oriunde vei merge, Doamne.”
58 And Jesus said unto him—the foxes, have, dens, and, the birds of heaven, nests; but, the Son of Man, hath not where, his head, he may recline.
Isus i-a zis: “Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și pună capul.”
59 And he said unto another—Be following me! But, he, said—Suffer me, first, to depart, and bury my father.
Și a zis altuia: “Urmează-mă!” Dar el a spus: “Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu”.
60 And he said unto him—Leave, the dead, to bury their own dead; but, thou, departing, be declaring the kingdom of God.
Dar Isus i-a zis: “Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu.”
61 And, yet another, said—I will follow thee, Lord; But, first, suffer me to bid adieu to them that are in my house.
Un altul a mai zis: “Vreau să te urmez, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la cei care sunt la mine acasă.”
62 But Jesus said [unto him] —No one, laying the hand on a plough and looking unto the things behind, is, fit, for the kingdom of God.
Dar Isus i-a zis: “Nimeni care a pus mâna la plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”
