Lamentations 5
1 Remember, O Yahweh, what hath befallen us, Look around, and see our reproach:
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Our inheritance, turned over to foreigners, our houses, to aliens.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Orphans, have we become, and fatherless, our mothers, are widows indeed.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Our water—for silver, have we drunk, our wood—for a price, cometh in.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Upon our necks, are our pursuers, We labour, and there is allowed us no rest.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 To Egypt, have we stretched out our hand, to Assyria, to be satisfied with bread.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Our fathers, sinned, and are not, and, we, their iniquities, have borne.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Slaves, have ruled over us, There is none to set free from their hand.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 At the risk of our life, do we bring in our bread, because of the sword of the desert.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Our skin, as with a furnace, is scorched, because of the hot winds of famine.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Women—in Zion, were ravished, virgins, in the cities of Judah!
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Princes, by their hand, have been hanged, The faces of elders, not honoured.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Young men, a millstone, have lifted, and, youths, under wood, have staggered.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Elders, from the gates, have ceased. Young men, from their music.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Ceased hath the joy of our hearts, Changed to mourning, our dance.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Fallen is the crown of our head. Surely woe to us, for we have sinned.
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 For this cause, faint is our heart, For these things, dimmed are our eyes:
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 Because of Mount Zion, which is desolate, jackals, have gone prowling therein.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Thou, O Yahweh, unto times age-abiding, dost remain, Thy throne, from generation to generation:
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Wherefore shouldst thou perpetually forget us? forsake us, to length of days?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Bring us back, O Yahweh, unto thyself, and we will come back! Renew our days, as of old;
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 For though thou hast not, utterly rejected, us, thou art wroth with us—exceedingly!
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
