John 6
1 After these things, Jesus went away across the sea of Galilee, that is, of Tiberias;
După acestea, Isus a plecat de cealaltă parte a Mării Galileii, care se numește Marea Tiberiadei.
2 and there was following him a great multitude, because they had been viewing the signs which he did upon such as were sick.
O mare mulțime de oameni Îl urmau, pentru că vedeau semnele pe care le făcea asupra celor bolnavi.
3 But Jesus had gone up into the mountain, and, there, was sitting with his disciples.
Isus s-a urcat pe munte și a șezut acolo cu discipolii Săi.
4 Now the passover was near, the feast of the Jews.
Se apropia Paștele, sărbătoarea iudeilor.
5 So then Jesus, lifting up his eyes, and beholding that a great multitude was coming unto him, saith unto Philip—Whence are we to buy loaves, that these may eat?
Isus, ridicându-și ochii și văzând că o mare mulțime venea la El, a zis lui Filip: “De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceștia?”
6 But, this, he was saying, to test him; for, he himself, knew, what he was about to do.
A spus aceasta ca să-l pună la încercare, căci știa el însuși ce va face.
7 Philip answered him—Two hundred denaries-worth of loaves, are not sufficient for them, that, each one, may take, a little.
Filip i-a răspuns: “Nu le ajunge pâinea de două sute de denari, ca să primească fiecare din ei câte puțin.”
8 One from among his disciples, Andrew, the brother of Simon Peter, saith unto him—
Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:
9 There is a little lad here, that hath five barley loaves, and two small fishes, —but, these, —what are they, for such numbers?
“Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt aceștia între atâția?”
10 Jesus said—Make the people recline. Now there was much grass in the place. So the men reclined, to the number of about five thousand.
Isus a zis: “Fă să șadă poporul.” Or, în locul acela era multă iarbă. Deci oamenii au luat loc, în număr de aproximativ cinci mii.
11 Jesus therefore took the loaves, and, giving thanks, went on distributing unto them that reclined; in like manner, of the small fishes also: as much as they were wishing.
Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, a împărțit ucenicilor, iar ucenicii celor ce stăteau jos, la fel și din pește, atât cât au dorit.
12 And, when they were well-filled, he saith unto his disciples—Gather up the broken pieces left over, that nothing be lost.
După ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: “Adunați bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic.”
13 So they gathered them up, and filled twelve baskets, with broken pieces out of the five barley loaves, —which were left over by them who had eaten.
Ei le-au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu bucățile rupte din cele cinci pâini de orz, care rămăseseră de la cei care mâncaseră.
14 The people, therefore, seeing what signs he wrought, began to say—This, is, of a truth, the prophet who was to come into the world.
De aceea, când a văzut poporul semnul pe care-l făcea Isus, a zis: “Acesta este cu adevărat profetul care vine în lume.”
15 Jesus, therefore, getting to know that they were about to come, and seize him, that they might make him king, retired again into the mountain, himself, alone.
Isus, deci, dându-și seama că sunt pe cale să vină și să îl ia cu forța ca să îl facă rege, s-a retras din nou pe munte, de unul singur.
16 But, when evening came, his disciples went down unto the sea;
Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
17 and, entering into a boat, were going across the sea into Capernaum. And, dark, already, had it become, and, not yet, had Jesus reached them;
S-au urcat în corabie și se îndreptau peste mare spre Capernaum. Era deja întuneric și Isus nu venise la ei.
18 moreover the sea, by reason of a great wind that blew, was rising high.
Marea era agitată de un vânt mare care sufla.
19 Having therefore rowed about twenty-five or thirty furlongs, they observe Jesus, walking upon the sea, and, near the boat, coming; and they were affrighted.
După ce au vâslit, așadar, vreo douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Isus mergând pe mare și apropiindu-se de barcă; și s-au temut.
20 But, he, saith unto them—It is, I: be not affrighted!
Dar El le-a zis: “Eu sunt; nu vă temeți.”
21 They were willing, therefore, to receive him into the boat; and, straightway, the boat was at land, whither they had been slowly going.
Ei au fost deci dispuși să îl primească în barcă. Imediat, barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.
22 On the morrow, the multitude that was standing on the other side of the sea, saw that there was not, another small-boat, there, save one, —and that Jesus entered not, along with his disciples, unto the boat, but that, alone, his disciples departed: —
A doua zi, mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că nu mai era acolo altă corabie decât cea în care se îmbarcaseră ucenicii Lui și că Isus nu intrase cu ucenicii Lui în corabie, ci ucenicii Lui plecaseră singuri.
23 howbeit there came boats out of Tiberias, near the place where they did eat the bread, after the Lord had given thanks: —
Cu toate acestea, niște bărci venite dinspre Tiberiada s-au apropiat de locul unde mâncaseră pâinea după ce Domnul a mulțumit.
24 When, therefore, the multitude saw, that, Jesus, was not there, nor yet his disciples, they themselves, got into the small boats, and came unto Capernaum, seeking Jesus;
Așadar, când mulțimea a văzut că Isus și discipolii lui nu erau acolo, s-a urcat ea însăși în bărci și a venit la Capernaum, căutându-l pe Isus.
25 and, finding him on the other side of the sea, they said unto him—Rabbi! when, camest thou, hither?
Când L-au găsit pe partea cealaltă a mării, L-au întrebat: “Rabi, când ai venit aici?”
26 Jesus answered them, and said—Verily, verily, I say unto you: Ye seek me, not because ye saw signs, but because ye did eat of the loaves and were filled.
Isus le-a răspuns: “Adevărat vă spun că Mă căutați, nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
27 Be working, not for the food that perisheth, but for the food that endureth unto life age-abiding, —which, the Son of Man, unto you, will give; for upon, the same, hath the Father, even God, set his seal. (aiōnios g166)
Nu lucrați pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne pentru viața veșnică, pe care v-o va da Fiul Omului. Căci Dumnezeu Tatăl l-a pecetluit.” (aiōnios g166)
28 They said, therefore, unto him—What are we to do, that we may be working the works of God?
Și I-au zis: “Ce trebuie să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu?”
29 Jesus answered, and said unto them—This, is the work of God: that ye believe on him whom, he, hath sent forth.
Isus le-a răspuns: “Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El.”
30 They said, therefore, unto him—What, then, art, thou, doing, by way of sign, that we may see, and believe in thee: what art thou working?
Și I-au zis: “Ce faci Tu ca semn, ca să te vedem și să te credem? Ce lucrare faci tu?
31 Our fathers, did eat, the manna, in the desert, —just as it is written: Bread out of heaven, he gave them to eat.
Părinții noștri au mâncat mană în pustiu. După cum este scris: “Le-a dat să mănânce pâine din cer”.”
32 Jesus said unto them—Verily, verily, I say unto you: Not Moses, gave you the bread out of heaven; but, my Father, giveth you the real bread out of heaven.
Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer.
33 For, the bread of God, is that which is coming down out of heaven, and giving, life, unto the world.
Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer și dă viață lumii.”
34 They said, therefore, unto him—Sir! Evermore, give us this bread.
Și I-au zis: “Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta.”
35 Jesus said unto them—I, am the bread of life: he that cometh unto me, in nowise shall hunger, and, he that believeth on me, in nowise shall thirst, any more.
Isus le-a zis: “Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la mine nu va flămânzi și cine crede în mine nu va înseta niciodată.
36 But I told you—Ye have even seen [me], and yet do not believe.
Dar v-am spus că m-ați văzut și totuși nu credeți.
37 All that which the Father is giving me, unto me, will have come, and, him that cometh unto me, in nowise will I cast out, —
Toți cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine. Pe cel care vine la mine nu-l voi da afară în niciun fel.
38 Because I have come down from heaven, —Not that I should be doing my own will, but the will of him that sent me.
Căci Eu m-am coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
39 And, this, is the will of him that sent me, That, of all that which he hath given me, I should lose nothing, but should raise it up at the last day.
Aceasta este voia Tatălui Meu care m-a trimis: ca din toți cei pe care Mi i-a dat să nu pierd nimic, ci să-i înviez în ziua de apoi.
40 For, this, is the will of my Father, That, every one that vieweth the Son, and believeth on him, should have life age-abiding, and, I, should raise him up, at the last day. (aiōnios g166)
Aceasta este voia Celui care m-a trimis: ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (aiōnios g166)
41 The Jews, therefore, began to murmur concerning him, because he said—I, am the bread that came down out of heaven;
De aceea Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zicea: “Eu sunt pâinea care S-a pogorât din cer”.
42 and were saying—Is not, this, Jesus, the son of Joseph, —of whom, we, know the father and the mother! How is it then, that he, now, saith: Out of heaven, have I come down?
Ei ziceau: “Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, al cărui tată și mamă îi știm? Cum de spune atunci: “Eu am coborât din cer?”?”
43 Jesus answered, and said unto them—Be not murmuring, one with another:
De aceea Isus le-a răspuns: “Nu vă certați între voi.
44 No one, can come unto me, except, the Father who sent me, draw him, —and, I, will raise him up, in the last day.
Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 It is written in the prophets, —And they shall be, all, the instructed of God: Every one who hath heard of the Father, and learned, cometh unto me.
Este scris în profeți: “Toți vor fi învățați de Dumnezeu”. De aceea, oricine aude de la Tatăl și a învățat, vine la mine.
46 Not that any one hath seen, the Father, save he who is from God, —this one, hath seen the Father.
Nu că cineva a văzut pe Tatăl, decât cel care vine de la Dumnezeu. El l-a văzut pe Tatăl.
Adevărat, vă spun, cel ce crede în Mine are viața veșnică. (aiōnios g166)
48 I am the bread of life: —
Eu sunt pâinea vieții.
49 Your fathers, did eat, in the desert, the manna, —and died:
Părinții voștri au mâncat mană în pustiu și au murit.
50 This, is the bread which, out of heaven, cometh down, that one, thereof, may eat, —and not die.
Aceasta este pâinea care se coboară din cer, ca oricine să mănânce din ea și să nu moară.
51 I, am the living bread, which, out of heaven, came down: If one eat of this bread, he shall live unto times age-abiding; and, the bread, moreover, which, I, will give, is, my flesh—for the world’s life. (aiōn g165)
Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta, va trăi în veci. Da, pâinea pe care o voi da pentru viața lumii este carnea mea.” (aiōn g165)
52 The Jews, therefore, began to strive one with another, saying—How can this one, unto us, give his flesh to eat?
Și iudeii se certau între ei, zicând: “Cum ne va da Acesta să mâncăm carnea Lui?”
53 Jesus, therefore, said unto them—Verily, verily, I say unto you—Except ye eat the flesh of the Son of Man, and drink his blood, ye have not life within yourselves.
Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că, dacă nu mâncați carnea Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă.
54 He that feedeth upon my flesh, and drinketh my blood, hath life age-abiding, and, I, will raise him up at the last day; (aiōnios g166)
Cine mănâncă carnea Mea și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua de apoi. (aiōnios g166)
55 For, my flesh, is, true, food, and, my blood, is, true, drink:
Căci carnea Mea este cu adevărat hrană și sângele Meu este cu adevărat băutură.
56 He that feedeth upon my flesh, and drinketh my blood, in me, abideth, and, I, in him.
Cine mănâncă carnea Mea și bea sângele Meu trăiește în Mine și Eu în el.
57 Just as the living Father sent me, —and I live by reason of the Father, he also that feedeth upon me, even he, shall live by reason of me.
După cum Tatăl cel viu m-a trimis pe mine și eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa și cel care se hrănește din mine va trăi datorită mie.
58 This, is the bread, which, out of heaven, came down: —Not just as your fathers did eat—and died! He that feedeth upon this bread, shall live unto times age-abiding. (aiōn g165)
Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer — nu cum au mâncat părinții noștri mana și au murit. Cel care mănâncă această pâine va trăi în veci.” (aiōn g165)
59 These things, said he, as, in a synagogue, he was teaching, in Capernaum.
El spunea aceste lucruri în sinagogă, pe când învăța în Capernaum.
60 Many, of his disciples, therefore, when they heard, said—Hard, is this discourse, —Who can, thereunto, hearken?
De aceea mulți dintre ucenicii Lui, auzind aceasta, au zis: “Greu este să spui aceasta! Cine poate să o asculte?”
61 But Jesus, knowing within himself that his disciples were murmuring concerning this, said unto them—Doth, this, cause, you, to stumble?
Dar Isus, știind că ucenicii Săi murmurau din pricina aceasta, le-a zis: “Oare vă împiedică aceasta?
62 [What] then, if ye should view the Son of Man ascending where he was before? …
Atunci, dacă ați vrea să vedeți pe Fiul Omului înălțându-se la locul unde era mai înainte?
63 The spirit, it is, that giveth life, —the flesh, profiteth, nothing: The declarations which, I, have spoken unto you, are, spirit, and, are, life.
Spiritul este cel care dă viață. Carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le spun sunt spirit și sunt viață.
64 But there are some from among you, who do not believe. For Jesus knew from the beginning, who they were that did not believe, and who it was would deliver him up; —
Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Pentru că Isus știa de la început cine sunt cei care nu credeau și cine sunt cei care aveau să-l trădeze.
65 and he went on to say—For this cause, have I said unto you: No one, can come unto me, except it have been given him, of the Father.
El a spus: “De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la mine, dacă nu-i este dat de Tatăl meu.”
66 Because of this, many from among his disciples, went away back, and, no longer, with him, were walking.
Mulți din ucenicii Lui s-au întors și nu mai umblau cu El.
67 Jesus, therefore, said unto the twelve—Are, ye also, wishing to withdraw?
Isus le-a zis deci celor doisprezece: “Nu cumva vreți și voi să plecați?”
68 Simon Peter answered him—Lord! unto whom, shall we go? Declarations of life age-abiding, thou hast; (aiōnios g166)
Simon Petru I-a răspuns: “Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. (aiōnios g166)
69 And, we, have believed, and come to know, —that, thou, art the Holy One of God.
Noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”
70 Jesus answered them—Did not, I, make choice, of you, the twelve? And yet, from among you, one, is, an adversary.
Isus le-a răspuns: “Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece, și unul dintre voi este un diavol?”
71 Now he was speaking of Judas, son of Simon Iscariot: for, the same, was about to deliver him up, —one of the twelve.
Și vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el era cel care avea să-L trădeze, fiind unul dintre cei doisprezece.
