Job 9
1 Then responded Job, and said—
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Of a truth, I know that so it is, But how can a mortal be just with GOD?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If he choose to contend with him, he cannot answer him, one of a thousand:
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Wise in heart, and alert in vigour, What man hath hardened himself against him, and prospered!
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Who removeth mountains, unawares, Who overturneth them in his anger;
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Who shaketh the earth, out of its place, and, the pillars thereof, shudder;
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Who commandeth the sun, and it breaketh not forth, and, about the stars, he putteth a seal;
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Who spreadeth out fire heavens, by himself alone! and marcheth along, on the heights of the sea;
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Who made the Bear, the Giant and the Cluster, and the chambers of the south;
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Who doeth great things, past finding out, and marvels, beyond number.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Lo! he cometh upon me, yet can I not see him, Yea he passeth on, yet can I not discern him.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Lo! he snatcheth away, who can bring it back? Who shall say unto him, What wouldst thou do?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 As for GOD, if he withdraw not his anger, under him, will have submitted themselves—the proud helpers.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 How much less that, I, should answer him, should choose my words with him?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Whom, though I were righteous, yet would I not answer, to be absolved, I would make supplication.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Though I had called, and he had answered me, I could not believe, that he would lend an ear to my voice.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 For, with a tempest, would he fall upon me, and would multiply my wounds without need;
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 He would not suffer me to recover my breath, for he would surfeit me with bitter things.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 If it regardeth vigour, bold is he! If justice, who could summon him?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 If I should justify myself, mine own mouth, would condemn me, —I blameless? then had it shewn me perverse.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 I blameless? I should not know my own soul, I should despise my own life!
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 One thing, there is, for which cause, I have said it, The blameless and the lawless, he bringeth to an end.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 If, a scourge, slay suddenly, at the despair of innocent ones, he mocketh.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 The earth, hath been given into the hand of a lawless one, The faces of her judges, he covereth, If not, then who is it?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 My days, therefore, are swifter than a runner, They have fled, they have seen no good.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They have passed away with boats of paper-reed, like a vulture [which] rusheth upon food.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 If I say, I will forget my complaint, I will lay aside my sad countenance, and brighten up,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 I am afraid of all my pains, I know, that thou wilt not pronounce me innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 I, shall be held guilty, —Wherefore then, in vain, should I toil?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Though I bathe myself in snow water, and cleanse, in cleanness itself, my hands,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Then, in a ditch, wouldst thou plunge me, and mine own clothes should abhor me:
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For he is not a man like myself, whom I might answer, nor could we come together into judgment:
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 There is not, between us, a mediator, who might lay his hand upon us both.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Let him take from off me his rod, and, his terror, let it not startle me:
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 I could speak, and not be afraid of him, although, not so, am, I, in myself!
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
