Job 6
1 Then responded Job, and said: —
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Oh that, weighed, were my vexation, and, my engulfing ruin—into the balances, they would lift up all at once!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 For, now, beyond the sand of the seas, would it be heavy, On this account, my words, have wandered.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 For, the arrows of the Almighty, are in me, The heat whereof, my spirit is drinking up, The, terrors of GOD, array themselves against me.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Doth the wild ass bray over grass? Or loweth the ox over his fodder?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Can that which hath no savour be eaten without salt? Or is there any taste in the white of an egg?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 My soul hath refused to touch, Those things, are like disease in my food.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Oh that my request would come! and, my hope, oh that GOD would grant!
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 That it would please GOD to crush me, That he would set free his hand, and cut me off!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 So might it still be my comfort, And I might exult in the anguish he would not spare, —That I had not concealed the sayings of the Holy One.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 What is my strength, that I should hope? Or what mine end, that I should prolong my desire?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Is my strength, the strength of stones? Or is, my flesh, of bronze?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Is there any help at all in me? Is not, abiding success, driven from me?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 The despairing, from his friend, should have lovingkindness, or, the reverence of the Almighty, he may forsake.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Mine own brethren, have proved treacherous like a torrent, like a channel of torrents which disappear:
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Which darken by reason of the cold, over them, is a covering made by the snow:
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 By the time they begin to thaw, they are dried up, as soon as it is warm, they have vanished out of their place.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Caravans turn aside by their course, they go up into a waste, and are lost:
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 The caravans of Tema looked about, the travelling companies of Sheba, hoped for them:
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 They are ashamed that they had trusted, They have come up to one of them, and are confounded.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 For, now, ye have come to him, ye see something fearful, and fear.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Is it that I said, Make me a gift, or, out of your abundance, offer a bribe on my behalf;
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 And deliver me from the hand of the adversary? And, out of the hand of tyrants, ransom me?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Show me, and, I, will hold my peace, And, wherein I have erred, cause me to understand.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 How pleasant are the sayings that are right! But what can a decision from you, decide?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 To decide words, do ye intend, When, to the wind, are spoken the sayings of one in despair?
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Surely, the fatherless, ye would assail, and make merchandise of your friend!
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 But, now, be pleased to turn to me, that it may be, to your faces, if I speak falsehood,
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Reply, I pray you, let there be no perversity, Yea reply even yet, my vindication is in it!
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Is there, in my tongue, perversity? Or can, my sense, not discern, engulfing ruin?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
