Job 4
1 Then responded Eliphaz the Temanite, and said: —
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 If one attempt a word unto thee, wilt thou be impatient? But, to restrain speech, who, can endure?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Lo! thou hast admonished many, and, slack hands, hast thou been wont to uphold:
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Him that was stumbling, have thy words raised up, and, sinking knees, hast thou strengthened.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But, now, it cometh upon thee, and thou despairest, It smiteth even thee, and thou art dismayed.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is not, thy reverence, thy confidence? And is not, thy hope, the very integrity of thy ways?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Remember, I pray thee, who, being innocent, hath perished, or when, the upright, have been cut off.
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 So far as I have seen, They who plow for iniquity and sow misery, reap the same:
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 By the blast of GOD, they perish, And, by the breath of his nostrils, are they consumed:
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 [Notwithstanding] the roaring of the lion, and the noise of the howling lion, yet, the teeth of the fierce lions, are broken:
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The strong lion perishing for lack of prey, Even the whelps of the lioness, are scattered.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 But, unto me, something was brought by stealth, —and mine ear caught a whispering of the same:
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 When there were thoughts, from visions of the night, —When deep sleep falleth upon men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Dread, came upon me, and trembling, The multitude of my bones, it put in dread:
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Then, a spirit, over my face, floated along, The hair of my flesh bristled-up:
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stood still, but I could not distinguish its appearance, I looked, but there was no form before mine eyes, —A whispering voice, I heard: —
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Shall, mortal man, be more just than GOD? Or a man be more pure than, his Maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Lo! in his own servants, he trusteth not, and, his own messengers, he chargeth with error:
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 How much more the dwellers in houses of clay, which, in the dust, have their foundation, which are crushed sooner than a moth:
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Betwixt morning and evening, are they broken in pieces, With none to save, they utterly perish:
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Is not their tent-rope within them, torn away? They die, disrobed of wisdom!
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
