Job 22
1 Then responded Eliphaz the Temanite, and said: —
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Unto GOD, can a man act as friend? Surely a discreet man befriendeth himself!
Poate un om să fie de folos lui Dumnezeu, așa cum cel ce este înțelept își este de folos lui însuși?
3 Is it a pleasure to the Almighty, that thou shouldst be righteous? or any profit, that thou shouldst be blameless in thy ways?
Este vreo plăcere pentru cel Atotputernic în aceea că ești drept? Sau are el câștig în aceea că îți faci căile desăvârșite?
4 Is it, for thy reverence, that he will accuse thee? will enter with thee into judgment?
Te va mustra el de frica ta? Va intra cu tine la judecată?
5 Is not, thy wickedness, great? and, without end, [are not] thine iniquities?
Nu este stricăciunea ta mare și nelegiuirile tale infinite?
6 Surely then hast been wont to put thy brother in pledge, for nothing, and, the garments of the ill-clad, hast thou stripped off:
Pentru că ai luat fără motiv o garanție de la fratele tău și ai despuiat pe cei goi de hainele lor.
7 No water—to the weary, hast thou given to drink, and, from the hungry, thou hast withheld bread:
Nu ai dat apă celui obosit să bea și ai oprit pâinea de la cel flămând.
8 A man of might, to him, pertaineth the land, and, the favorite, dwelleth therein:
Dar omul puternic, a avut pământul; și cel demn de cinste a locuit pe acesta.
9 Widows, thou hast sent away empty, and, the arms of the fatherless, thou dost crush.
Ai alungat văduvele fără nimic și brațele celor fără tată au fost frânte.
10 For this cause, round about thee, are snares, and a dread startleth thee suddenly;
De aceea capcane sunt împrejurul tău și teamă năprasnică te tulbură;
11 Or darkness—thou canst not see, and, a flood of waters, covereth thee.
Sau întuneric, încât nu poți vedea; și abundență de ape te acoperă.
12 Is not, GOD, [in] the height of the heavens? Behold, then, the head of the stars, that they are high.
Nu este Dumnezeu în înaltul cerului? Și iată, înălțimea stelelor, cât de sus sunt ele!
13 Wilt thou say then, What doth GOD know? Out through a thick cloud, can he judge?
Iar tu spui: Cum știe Dumnezeu? Poate el să judece prin norul întunecos?
14 Dark clouds, are a veil to him, and he cannot see, or, the vault of the heavens, doth he walk?
Nori groși îi sunt acoperământ și el nu vede; și umblă pe rotocolul cerului.
15 The path of the ancient time, wilt thou mark, which the men of iniquity trod?
Ai însemnat calea cea veche pe care oameni stricați au călcat-o în picioare?
16 Who were snatched away before the time, and, a stream, washed away their foundation?
Care a fost stârpită nelatimp, a cărei temelie a fost inundată cu un potop;
17 Who had been saying unto GOD, Depart from us! and—What can the Almighty do for himself?
Care au spus lui Dumnezeu: Pleacă de la noi; și ce poate face cel Atotputernic pentru ei?
18 Yet, he, had filled their houses with good! The counsel of the lawless, then, is far from me:
Totuși el a umplut casele lor cu bunătăți, dar sfatul celor stricați este departe de mine.
19 The righteous shall see and rejoice, and, the innocent, shall laugh them to scorn:
Cei drepți văd aceasta și se veselesc; și cei nevinovați au râs de ei în batjocură.
20 If our assailants do not vanish, then, their abundance, a fire consumeth!
Iată, averea noastră nu este stârpită, dar rămășița lor o mistuie focul.
21 Shew thyself to be one with him—I pray thee—and prosper, thereby, shall there come on thee blessing.
Fă-te cunoscut cu el și fii în pace, prin aceasta binele va veni la tine.
22 Accept, I beseech thee, from his mouth—instruction, —and lay up his sayings in thy heart.
Primește, te rog, legea din gura lui și strânge cuvintele lui în inima ta.
23 If thou return unto the Almighty and submit thyself, if thou far remove perversity from thy tent,
Dacă te întorci la cel Atotputernic, vei fi zidit, vei pune departe nelegiuirea de la corturile tale.
24 Then lay up, in the dust, precious ore, and, among the stones of the torrent-beds, fine gold:
Atunci vei strânge aur precum țărâna și aurul din Ofir precum pietrele pâraielor.
25 So shall, the Almighty, become, thy precious ores, yea glittering silver unto thee!
Da, cel Atotputernic va fi apărarea ta și vei avea destul argint.
26 For, then, in the Almighty, shalt thou take exquisite delight, and shalt lift up—unto GOD—thy face;
Căci atunci te vei desfăta în cel Atotputernic și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.
27 Thou shalt make entreaty unto him, and he will hear thee, and, thy vows, shalt thou pay;
Te vei ruga lui și el te va asculta și îți vei împlini promisiunile.
28 And thou shalt decree a purpose, and it shall be fulfilled unto thee, and, upon thy ways, shall have shone a light;
De asemenea vei hotărî un lucru și îți va fi întemeiat; și lumina va străluci pe căile tale.
29 When men cast themselves down, then thou shalt say: Up! And, him that is of downcast eyes, shall he save;
Când oamenii sunt doborâți, atunci vei spune: Va fi înălțare; și el va salva pe cel înjosit.
30 He shall deliver the innocent, and thou shalt escape by the pureness of thy hands.
El va elibera insula celui nevinovat și ea este eliberată prin puritatea mâinilor tale.
