Job 19
1 Then responded Job, and said: —
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 How long will ye grieve my soul? or crush me with words?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 These ten times, have ye reviled me, Shameless ye wrong me.
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 And even if indeed I have erred, with myself lodgeth mine error.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 If indeed, against me, ye must needs magnify yourselves, and plead, against me, my reproach.
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Know, then, that, God, hath overthrown me, and, within his net, enclosed me.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Lo! I cry—out: Violence! but receive no answer, I cry aloud, but there is no vindication;
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 My way, hath he walled up, that I cannot pass, and, upon my paths, hath he made darkness rest;
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 My glory—from off me, hath he stripped, and hath removed the crown of my head;
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 He hath ruined me on every side, and I am gone, and he hath taken away—like a tree—my hope;
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 Yea he hath kindled against me his anger, and accounted me towards him like unto his adversaries;
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 Together, enter his troops and have cast up, against me, their mound, and have encamped all around my tent;
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 My Brethren—from beside me, hath he moved far away, and, mine acquaintance, are wholly estranged from me;
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 Failed me, have my near of kin, and, mine intimate acquaintances, have forgotten me;
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Ye guests of my house and my maidens, A stranger, have ye accounted me, An alien, have I become in their eyes;
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 To mine own servant, I called, and he would not answer, With mine own mouth, I kept entreating him;
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 My breath, is strange to my wife, and I am loathsome to the sons of my own mother;
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Even young children, despise me, I rise up, and they speak against me;
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 All the men of mine intimate circle abhor me, and, these whom I loved, have turned against me;
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 Unto my skin and unto my flesh, have my bones cleaved, and I have escaped with the akin of my teeth.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Pity me! pity me! ye, my friends, for, the hand of GOD, hath stricken me!
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Wherefore should ye persecute me as GOD? and, with my flesh, should not he satisfied?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Oh, then, that my words, could be written, Oh that, in a record, they could be inscribed:
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 That, with a stylus of iron and [with] lead, for all time—in the rock, they could be graven!
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 But, I, know that, my redeemer, liveth, and, as the Last over [my] dust, will he arise;
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 And, though, after my skin is struck off, this [followeth], yet, apart from my flesh, shall I see GOD:
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Whom, I myself, shall see, on my side, and, mine own eyes, [shall] have looked upon, and not those of a stranger. Exhausted are my deepest desires in my bosom!
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 Surely ye should say—Why should we persecute him? seeing, the root of the matter, is found in me.
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Be ye afraid—on your part—of the face of the sword, because, wrath, [bringeth] the punishments of the sword, to the end ye may know the Almighty.
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
