Acts 4
1 But, as they were speaking unto the people, the High-priests and the Captain of the temple and the Sadducees came upon them,
Pe când vorbeau ei poporului, au venit la ei preoții, căpetenia templului și saducheii,
2 Being tired out because of their teaching the people, and announcing, in Jesus, the resurrection from among the dead;
care erau supărați că ei învățau poporul și propovăduiau în Iisus învierea din morți.
3 And they thrust on them their hands, and put them in custody for the morrow, for it was evening, already.
Au pus mâna pe ei și i-au pus în arest până a doua zi, căci era deja seară.
4 Howbeit, many of them that heard the word, believed; and the number of the men became about five thousand.
Dar mulți dintre cei care au auzit cuvântul au crezut și numărul lor a ajuns să fie cam cinci mii.
5 And it came to pass, upon the morrow, that there were gathered together of them, the rulers and the elders and the scribes, in Jerusalem;
Dimineața, s-au adunat la Ierusalim conducătorii, bătrânii și cărturarii lor.
6 Also Annas, the high-priest, and Caiaphas, and John, and Alexander, and as many as were of high-priestly descent; —
Marele preot Ana era acolo, împreună cu Caiafa, cu Ioan, cu Alexandru și cu toți cei care erau rude cu marele preot.
7 And, setting them in the midst, they began to enquire—In what manner of power, or in what manner of name, did, ye, do this?
După ce au așezat pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor, i-au întrebat: “Cu ce putere sau în ce nume ați făcut aceasta?”
8 Then Peter, filled with Holy Spirit, said unto them—Ye rulers of the people, and elders!
Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: “Căpeteniile poporului și bătrânii lui Israel,
9 If, we, this day, are to be examined for doing good to a sick man, —in whom, this, man hath been made well,
dacă suntem cercetați astăzi pentru o faptă bună făcută unui om olog, și pentru că omul acesta a fost vindecat,
10 Be it known unto you all, and unto all the people of Israel: that, in the name of Jesus Christ the Nazarene, —whom, ye, crucified, whom, God, raised from among the dead, in him, doth, this man stand by, in your presence, whole.
să știți voi toți și tot poporul lui Israel că, în numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care L-ați răstignit și pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, omul acesta stă aici înaintea voastră, întreg în el.
11 This, is the stone, set at nought by you the builders, which became the head of the corner;
El este “piatra care a fost considerată de voi, zidarii, ca fiind fără valoare, și care a devenit capul unghiului”.
12 And there is in no one else, salvation, for, neither is there any other name, under heaven, which hath been set forth among men, in which we must needs be saved.
În nimeni altcineva nu este mântuire, pentru că nu există sub cer un alt nume sub cer, dat între oameni, prin care să fim mântuiți!”
13 And, looking at Peter’s boldness of speech, and John’s, and having discovered that they were unlettered and obscure men, they began to marvel, recognising them also, that they had been with Jesus;
Când au văzut îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, și au înțeles că erau oameni neînvățați și neștiutori, s-au mirat. Ei au recunoscut că fuseseră cu Isus.
14 Seeing, the man also standing, with them, even the [man] who had been cured, they had nothing wherewith to contradict.
Văzând că omul care fusese vindecat stătea cu ei, nu au putut spune nimic împotrivă.
15 Howbeit, ordering them to go forth outside the high-council, they began to confer one with another,
Dar, după ce le-au poruncit să iasă deoparte din consiliu, s-au sfătuit între ei,
16 Saying—What are we to do with these men? For, indeed, that a notable sign hath come to pass through their means, unto all who are dwelling in Jerusalem, is manifest, and we cannot deny [it]!
spunând: “Ce să le facem acestor oameni? Pentru că, într-adevăr, s-a făcut prin ei o minune remarcabilă, după cum pot vedea cu ochiul liber toți cei care locuiesc în Ierusalim, și nu putem nega acest lucru.
17 Nevertheless, lest it further spread abroad among the people, let us charge them with threats, to be no more speaking upon this name, to any soul of man.
Dar, pentru ca acest lucru să nu se răspândească mai departe în popor, să-i amenințăm, ca de acum înainte să nu mai vorbească nimănui în acest nume.”
18 And, calling them, they gave them the sweeping charge, —not to be sounding aloud, nor even to be teaching, upon the name of Jesus.
Ei i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc și să nu învețe în numele lui Isus.
19 But, Peter and John, answering, said unto them—Whether it be right in presence of God, unto you, to be hearkening, rather than unto God, judge!
Dar Petru și Ioan le-au răspuns: “Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă ascultăm pe voi și nu pe Dumnezeu,
20 For, we, cannot but be speaking the things which we have seen and heard.
căci noi nu putem să nu spunem ce am văzut și ce am auzit.”
21 They, however, further charging them with threats, let them go, finding nothing as to how they might chastise them, on account of the people; because, all, were glorifying God for that which had come to pass; —
După ce i-au amenințat și mai mult, i-au lăsat să plece, fără să găsească o cale de a-i pedepsi, din cauza poporului, căci toți slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse.
22 For, more than forty years old, was the man, upon whom had taken place, this healing sign.
Căci omul asupra căruia s-a făcut această minune de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
23 But, when they had been let go, they came unto their own [friends], and told as many things as, unto them, the High-priests and Elders, had said.
După ce li s-a dat drumul, au venit în ceata lor și au povestit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrânii.
24 And, they, having heard, with one accord, uplifted voice unto God, and said—O Sovereign! Thou, art he that made the heaven, and the earth, and the sea, and all things that are herein:
După ce au auzit, și-au înălțat glasul către Dumnezeu într-un glas și au zis: “Doamne, Tu ești Dumnezeu, care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele;
25 Who, by our father, through means of the Holy Spirit, even by the mouth of David thy servant, said—Unto what end did nations rage, and, peoples, busy themselves with empty things?
care, prin gura robului Tău David, ai zis: “Doamne, Tu ești Dumnezeu, care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele; care, prin gura robului Tău David, ai spus 'De ce se înfurie națiunile, Și popoarele uneltesc un lucru deșert?
26 The kings of the earth stationed themselves, and, the rulers, were gathered together, with one intent, against the Lord, and against his Christ.
Împărații pământului iau atitudine, și conducătorii complotează împreună, împotriva Domnului și împotriva Hristosului Său”.
27 For they were gathered together, of a truth, in this city, against thy holy servant Jesus, whom thou hadst anointed, —both Herod, and Pontius Pilate, with them of the nations, and peoples of Israel; —
Căci, în adevăr, atât Irod, cât și Ponțiu Pilat, cu neamurile și cu poporul lui Israel, s-au adunat împotriva robului Tău cel sfânt, Isus, pe care L-ai uns,
28 To do whatsoever, thy hand and thy counsel, marked out beforehand to come to pass.
ca să facă tot ce a hotărât mâna Ta și sfatul Tău să se întâmple.
29 As to the present things, then, O Lord, —look upon their threats, and grant unto thy servants, with all freedom of utterance, to be speaking thy word,
Acum, Doamne, privește la amenințările lor și dă-le slujitorilor tăi să rostească cuvântul tău cu toată îndrăzneala,
30 By stretching forth thy hand for healing, and by the coming to pass of both signs and wonders, through the name of thy holy servant Jesus.
în timp ce tu îți întinzi mâna pentru a vindeca și pentru ca semnele și minunile să se facă prin numele sfântului tău slujitor Isus.”
31 And, when they had made supplication, the place was shaken in which they were gathered together, and they were filled, one and all, with the Holy Spirit, and began speaking the word of God with freedom of utterance.
După ce s-au rugat, s-a cutremurat locul unde erau adunați. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au rostit cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.
32 And, the throng of them that believed, had one heart and soul, and not so much as one was saying that, aught of his goods, was, his own, but they had all things common.
Mulțimea celor ce au crezut era de o inimă și de un suflet. Nici unul dintre ei nu pretindea că ceva din lucrurile pe care le poseda îi aparținea, ci aveau toate lucrurile în comun.
33 And, with great power, were the apostles giving forth their witness of the resurrection of the Lord Jesus; great favour also was upon them all.
Cu mare putere, apostolii dădeau mărturie despre învierea Domnului Isus. Mare har era peste ei toți.
34 For there was not so much as anyone, lacking, among them; for, as many as were possessors of lands or houses, selling them, were bringing the prices of the things that were being sold,
Nu era printre ei nici unul care să ducă lipsă, căci toți cei care erau proprietari de terenuri sau de case le vindeau și aduceau veniturile din lucrurile vândute
35 And laying them at the feet of the Apostles, while on the other hand they were distributing unto each one, in so far as any one had, need.
și le puneau la picioarele apostolilor; și se făcea împărțirea la fiecare, după cum avea nevoie.
36 And, Joseph, who had been surnamed Barnabas by the Apostles, which is to be translated Son of Exhortation, —a Levite, a Cyprian by nation,
Iosif, care era numit de apostoli și Barnaba (care înseamnă, în traducere: Fiul încurajării), levit, om din Cipru,
37 Having a field, sold it, and brought the money and laid it at the feet of the Apostles.
care aveaun câmp, l-a vândut, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
