Mark 6
1 And he went out from thence; and he cometh into his own country; and his disciples follow him.
Și a plecat de acolo și a venit în patria sa; și discipolii săi îl urmează.
2 And when the sabbath was come, he began to teach in the synagogue: and many hearing him were astonished, saying, Whence hath this man these things? and, What is the wisdom that is given unto this man, and [what mean] such mighty works wrought by his hands?
Și când a venit sabatul, a început să îi învețe în sinagogă; și mulți, auzindu-l, erau înmărmuriți, spunând: De unde are el acestea? Și ce înțelepciune îi este dată, încât și fapte puternice ca acestea sunt făcute prin mâinile lui?
3 Is not this the carpenter, the son of Mary, and brother of James, and Joses, and Judas, and Simon? and are not his sisters here with us? And they were offended in him.
Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, fratele lui Iacov și al lui Iose și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile lui aici cu noi? Și se poticneau de el.
4 And Jesus said unto them, A prophet is not without honour, save in his own country, and among his own kin, and in his own house.
Dar Isus le-a spus: Un profet nu este fără onoare decât în patria sa și printre rudele sale și în casa lui.
5 And he could there do no mighty work, save that he laid his hands upon a few sick folk, and healed them.
Și nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.
6 And he marveled because of their unbelief. And he went round about the villages teaching.
Și s-a minunat de necredința lor. Și străbătea satele din jur, învățându-i.
7 And he called unto him the twelve, and began to send them forth by two and two; and he gave them authority over the unclean spirits;
Și a chemat pe cei doisprezece și a început să îi trimită înainte, doi câte doi; și le-a dat putere peste duhurile necurate;
8 and he charged them that they should take nothing for [their] journey, save a staff only; no bread, no wallet, no money in their purse;
Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât doar un toiag; nici traistă, nici pâine, nici bani în brâu;
9 but [to go] shod with sandals: and, [said he], put not on two coats.
Ci încălțați cu sandale; și să nu îmbrace două haine.
10 And he said unto them, Wheresoever ye enter into a house, there abide till ye depart thence.
Și le-a spus: În orice loc ar fi să intrați într-o casă, acolo să rămâneți până plecați din acel loc.
11 And whatsoever place shall not receive you, and they hear you not, as ye go forth thence, shake off the dust that is under your feet for a testimony unto them.
Și oricine nu vă va primi, nici nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun: Va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate.
12 And they went out, and preached that [men] should repent.
Și au plecat și au predicat ca oamenii să se pocăiască.
13 And they cast out many devils, and anointed with oil many that were sick, and healed them.
Și au scos mulți draci și au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat.
14 And king Herod heard [thereof]; for his name had become known: and he said, John the Baptist is risen from the dead, and therefore do these powers work in him.
Și împăratul Irod a auzit despre el, (pentru că numele lui se răspândise) și a spus: Ioan Baptist a înviat dintre morți și din această cauză se arată fapte puternice în el.
15 But others said, It is Elijah. And others said, [It is] a prophet, [even] as one of the prophets.
Alții au spus: Este Ilie. Și alții au spus: Este un profet, sau ca unul dintre profeți.
16 But Herod, when he heard [thereof], said, John, whom I beheaded, he is risen.
Dar când Irod a auzit, a spus: El este Ioan, pe care eu l-am decapitat. El a înviat dintre morți.
17 For Herod himself had sent forth and laid hold upon John, and bound him in prison for the sake of Herodias, his brother Philip’s wife: for he had married her.
Fiindcă Irod însuși a trimis și a prins pe Ioan și l-a legat în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
18 For John said unto Herod, It is not lawful for thee to have thy brother’s wife.
Fiindcă Ioan îi spusese lui Irod: Nu îți este legiuit să o ai pe soția fratelui tău.
19 And Herodias set herself against him, and desired to kill him; and she could not;
De aceea Irodiada îi purta pică și voia să îl ucidă, dar nu a putut;
20 for Herod feared John, knowing that he was a righteous man and a holy, and kept him safe. And when he heard him, he was much perplexed; and he heard him gladly.
Fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că el era un bărbat drept și un sfânt și îl ocrotea; și când îl auzea, făcea multe și îl asculta cu plăcere.
21 And when a convenient day was come, that Herod on his birthday made a supper to his lords, and the high captains, and the chief men of Galilee;
Și când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui de naștere, a făcut o masă mai marilor săi și marilor căpetenii și celor dintâi ai Galileii;
22 and when the daughter of Herodias herself came in and danced, she pleased Herod and them that sat at meat with him; and the king said unto the damsel, Ask of me whatsoever thou wilt, and I will give it thee.
Și când fiica acelei Irodiade a intrat și a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce ședeau la masă cu el, împăratul i-a spus fetei: Cere-mi orice voiești și îți voi da.
23 And he sware unto her, Whatsoever thou shalt ask of me, I will give it thee, unto the half of my kingdom.
Și i-a jurat: Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din împărăția mea.
24 And she went out, and said unto her mother, What shall I ask? And she said, The head of John the Baptist.
Iar ea a ieșit și i-a spus mamei ei: Ce să cer? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Baptist.
25 And she came in straightway with haste unto the king, and asked, saying, I will that thou forthwith give me in a charger the head of John the Baptist.
Și îndată a intrat cu grabă la împărat și i-a cerut, spunând: Voiesc să îmi dai îndată, pe o tavă, capul lui Ioan Baptist.
26 And the king was exceeding sorry; but for the sake of his oaths, and of them that sat at meat, he would not reject her.
Și împăratul a fost foarte întristat; totuși, din cauza jurământului și a celor care ședeau la masă cu el, nu a voit să o respingă.
27 And straightway the king sent forth a soldier of his guard, and commanded to bring his head: and he went and beheaded him in the prison,
Și îndată împăratul a trimis un călău și a poruncit să îi fie adus capul; și s-a dus și l-a decapitat în închisoare,
28 and brought his head in a charger, and gave it to the damsel; and the damsel gave it to her mother.
Și i-a adus capul pe o tavă și l-a dat fetei; și fata l-a dat mamei ei.
29 And when his disciples heard [thereof], they came and took up his corpse, and laid it in a tomb.
Și când au auzit discipolii lui, au venit și i-au luat trupul mort și l-au pus într-un mormânt.
30 And the apostles gather themselves together unto Jesus; and they told him all things, whatsoever they had done, and whatsoever they had taught.
Și apostolii s-au adunat la Isus și i-au spus toate lucrurile, deopotrivă cele făcute și cele ce [i-]au învățat pe oameni.
31 And he saith unto them, Come ye yourselves apart into a desert place, and rest a while. For there were many coming and going, and they had no leisure so much as to eat.
Iar el le-a spus: Veniți voi înșivă la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă un timp. Fiindcă erau mulți venind și plecând și nu aveau timp nici să mănânce.
32 And they went away in the boat to a desert place apart.
Și au plecat cu corabia într-un loc pustiu, deoparte.
33 And [the people] saw them going, and many knew [them], and they ran there together on foot from all the cities, and outwent them.
Și oamenii i-au văzut plecând și mulți l-au cunoscut și au alergat pe jos până acolo, din toate cetățile și s-au dus înaintea lor și s-au adunat la el.
34 And he came forth and saw a great multitude, and he had compassion on them, because they were as sheep not having a shepherd: and he began to teach them many things.
Și Isus, când a ieșit, a văzut mulți oameni și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca [niște] oi fără păstor; și a început să îi învețe multe lucruri.
35 And when the day was now far spent, his disciples came unto him, and said, The place is desert, and the day is now far spent:
Și când ziua era deja trecută, discipolii săi au venit la el și au spus: Acesta este un loc pustiu și ora este deja târzie.
36 send them away, that they may go into the country and villages round about, and buy themselves somewhat to eat.
Trimite-i ca să meargă în împrejurimile ținutului și în sate și să își cumpere pâine, fiindcă nu au nimic să mănânce.
37 But he answered and said unto them, Give ye them to eat. And they say unto him, Shall we go and buy two hundred pennyworth of bread, and give them to eat?
Iar el a răspuns și le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem și să cumpărăm pâine de două sute de dinari și să le dăm să mănânce?
38 And he saith unto them, How many loaves have ye? go [and] see. And when they knew, they say, Five, and two fishes.
Iar el le-a spus: Câte pâini aveți? Mergeți și vedeți. Și după ce s-au lămurit, ei au spus: Cinci și doi pești.
39 And he commanded them that all should sit down by companies upon the green grass.
Și le-a poruncit să îi așeze pe toți în grupuri, pe iarba verde.
40 And they sat down in ranks, by hundreds, and by fifties.
Și au șezut în rânduri câte o sută și câte cincizeci.
41 And he took the five loaves and the two fishes, and looking up to heaven, he blessed, and brake the loaves; and he gave to the disciples to set before them; and the two fishes divided he among them all.
Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a privit în sus spre cer și a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi să le pună înaintea lor; și cei doi pești i-a împărțit printre toți.
42 And they did all eat, and were filled.
Și au mâncat toți și s-au săturat.
43 And they took up broken pieces, twelve basketfuls, and also of the fishes.
Și au ridicat douăsprezece coșuri pline de frânturi și rămășițele de la pești.
44 And they that ate the loaves were five thousand men.
Și cei ce au mâncat din pâini erau cam cinci mii de bărbați.
45 And straightway he constrained his disciples to enter into the boat, and to go before [him] unto the other side to Bethsaida, while he himself sendeth the multitude away.
Și îndată a constrâns pe discipolii săi să intre în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte, spre Betsaida, în timp ce el dădea drumul mulțimii.
46 And after he had taken leave of them, he departed into the mountain to pray.
Și după ce i-a trimis, a plecat pe munte, să se roage.
47 And when even was come, the boat was in the midst of the sea, and he alone on the land.
Și când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării iar el singur pe uscat.
48 And seeing them distressed in rowing, for the wind was contrary unto them, about the fourth watch of the night he cometh unto them, walking on the sea; and he would have passed by them:
Și i-a văzut chinuindu-se cu vâslirea fiindcă vântul era împotriva lor; și cam pe la garda a patra a nopții a venit spre ei umblând pe mare și ar fi voit să treacă pe lângă ei.
49 but they, when they saw him walking on the sea, supposed that it was an apparition, and cried out:
Dar când l-au văzut umblând pe mare, au presupus că era un duh și au strigat;
50 for they all saw him, and were troubled. But he straightway spake with them, and saith unto them, Be of good cheer: it is I; be not afraid.
Fiindcă toți l-au văzut și au fost tulburați. Și îndată a vorbit cu ei și le-a spus: Îndrăzniți; eu sunt, nu vă temeți!
51 And he went up unto them into the boat; and the wind ceased: and they were sore amazed in themselves;
Și s-a urcat la ei în corabie și vântul a încetat; și au fost uimiți peste măsură în ei înșiși și se minunau.
52 for they understood not concerning the loaves, but their heart was hardened.
Fiindcă nu pricepeau miracolul pâinilor, fiindcă inima lor era împietrită.
53 And when they had crossed over, they came to the land unto Gennesaret, and moored to the shore.
Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului și au tras la țărm.
54 And when they were come out of the boat, straightway [the people] knew him,
Și după ce au ieșit din corabie, îndată l-au cunoscut,
55 and ran round about that whole region, and began to carry about on their beds those that were sick, where they heard he was.
Și alergau prin toată acea regiune de jur împrejur și începeau să îi aducă pe paturi pe cei bolnavi, acolo unde auzeau că este el.
56 And wheresoever he entered, into villages, or into cities, or into the country, they laid the sick in the marketplaces, and besought him that they might touch if it were but the border of his garment: and as many as touched him were made whole.
Și oriunde intra în sate, sau cetăți, sau ținuturi, puneau pe bolnavi în străzi și îl implorau ca ei măcar să îi atingă marginea hainei; și câți l-au atins au fost făcuți sănătoși.
