Job 3
1 After this opened Job his mouth, and cursed his day.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 And Job answered and said:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Let the day perish wherein I was born, and the night which said, There is a man child conceived.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Let that day be darkness; let not God regard it from above, neither let the light shine upon it.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Let darkness and the shadow of death claim it for their own; let a cloud dwell upon it; let all that maketh black the day terrify it.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 As for that night, let thick darkness seize upon it: let it not rejoice among the days of the year; let it not come into the number of the months.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Lo, let that night be barren; let no joyful voice come therein.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Let them curse it that curse the day, who are ready to rouse up leviathan.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Let the stars of the twilight thereof be dark: let it look for light, but have none; neither let it behold the eyelids of the morning:
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Because it shut not up the doors of my [mother’s] womb, nor hid trouble from mine eyes.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Why died I not from the womb? why did I not give up the ghost when I came out of the belly?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Why did the knees receive me? or why the breasts, that I should suck?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 For now should I have lain down and been quiet; I should have slept; then had I been at rest:
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 With kings and counsellors of the earth, which built up waste places for themselves;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Or with princes that had gold, who filled their houses with silver:
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Or as an hidden untimely birth I had not been; as infants which never saw light.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 There the wicked cease from troubling; and there the weary be at rest.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 There the prisoners are at ease together; they hear not the voice of the taskmaster.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 The small and great are there; and the servant is free from his master.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Wherefore is light given to him that is in misery, and life unto the bitter in soul;
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Which long for death, but it cometh not; and dig for it more than for hid treasures;
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Which rejoice exceedingly, and are glad, when they can find the grave?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 [Why is light given] to a man whose way is hid, and whom God hath hedged in?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 For my sighing cometh before I eat, and my roarings are poured out like water.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 For the thing which I fear cometh upon me, and that which I am afraid of cometh unto me.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 I am not at ease, neither am I quiet, neither have I rest; but trouble cometh.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
