Job 9
1 Then Job answered and said:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Of a truth, I know that it is so: For how can man be just before God?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If he choose to contend with him, He cannot answer him to one charge of a thousand.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 He is excellent in wisdom, mighty in strength: Who hath hardened himself against him, and prospered?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 He removeth the mountains, and they know it not; He overturneth them in his anger.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 He shaketh the earth out of her place, And the pillars thereof tremble.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 He commandeth the sun, and it riseth not, And he sealeth up the stars.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 He alone spreadeth out the heavens, And walketh upon the high waves of the sea.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 He made the Bear, Orion, and the Pleiades, And the secret chambers of the South.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 He doeth great things past finding out, Yea, wonderful things without number.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Lo! he goeth by me, but I see him not; He passeth along, but I do not perceive him.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Lo! he seizeth, and who can hinder him? Who will say to him, What doest thou?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 God will not turn away his anger; The proud helpers are brought low before him.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 How much less shall I answer him, And choose out words to contend with him?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Though I were innocent, I would not answer him; I would cast myself on the mercy of my judge.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Should I call, and he make answer to me, I could not believe that he listened to my voice, —
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 He who falleth upon me with a tempest, And multiplieth my wounds without cause!
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Who will not suffer me to take my breath, But filleth me with bitterness!
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 If I look to strength, “Lo! here am I!” [[saith he, ]] If to justice, “Who shall summon me to trial?”
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Though I were upright, yet must my own mouth condemn me; Though I were innocent, He would prove me perverse.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Though I were innocent, I would not care for myself; I would despise my life.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 It is all one; therefore I will affirm, He destroyeth the righteous and the wicked alike.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 When the scourge bringeth sudden destruction, He laugheth at the sufferings of the innocent.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 The earth is given into the hands of the wicked; He covereth the face of the judges thereof; If it be not He, who is it?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 My days have been swifter than a courier; They have fled away; they have seen no good.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They have gone by like the reed-skiffs; Like the eagle, darting upon his prey.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 If I say, I will forget my lamentation, I will change my countenance, and take courage,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Still am I in dread of the multitude of my sorrows; For I know that thou wilt not hold me innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 I shall be found guilty; Why then should I labor in vain?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 If I wash myself in snow, And cleanse my hands with lye,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Still wilt thou plunge me into the pit, So that my own clothes will abhor me.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For He is not a man, as I am, that I may contend with him, And that we may go together into judgment;
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 There is no umpire between us, Who may lay his hand upon us both.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Let him take from me his rod, And not dismay me with his terrors,
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Then I will speak, and not be afraid of him: For I am not so at heart.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
