Job 3
1 At length Job opened his mouth, and cursed the day of his birth.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 And Job spake and said:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Perish the day in which I was born, and the night which said, “A man-child is conceived!”
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Let that day be darkness; Let not God seek it from above; Yea, let not the light shine upon it!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Let darkness and the shadow of death redeem it; Let a cloud dwell upon it; Let whatever darkeneth the day terrify it!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 As for that night, let darkness seize upon it; Let it not rejoice among the days of the year; Let it not come into the number of the months!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 O let that night be unfruitful! Let there be in it no voice of joy;
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Let them that curse the day curse it, Who are skilful to stir up the leviathan!
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Let the stars of its twilight be darkened; Let it long for light, and have none; Neither let it see the eyelashes of the morning!
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Because it shut not up the doors of my mother's womb, And hid not trouble from mine eyes.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Why died I not at my birth? Why did I not expire when I came forth from the womb?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Why did the knees receive me, And why the breasts, that I might suck?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 For now should I lie down and be quiet; I should sleep; then should I be at rest,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 With kings and counsellors of the earth, Who built up for themselves—ruins!
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Or with princes that had gold, And filled their houses with silver;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Or, as a hidden untimely birth, I had perished; As infants which never saw the light.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 There the wicked cease from troubling; There the weary are at rest.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 There the prisoners rest together; They hear not the voice of the oppressor.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 The small and the great are there, And the servant is free from his master.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Why giveth He light to him that is in misery, And life to the bitter in soul,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Who long for death, and it cometh not, And dig for it more than for hid treasures;
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Who rejoice exceedingly, Yea, exult, when they can find a grave?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Why is light given to a man from whom the way is hid, And whom God hath hedged in?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 For my sighing cometh before I eat, And my groans are poured out like water.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 For that which I dread overtaketh me; That at which I shudder cometh upon me.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 I have no peace, nor quiet, nor respite: Misery cometh upon me continually.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
