Job 29
1 Moreover Job continued his discourse, and said:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 O that I were as in months past, In the days when God was my guardian;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 When his lamp shined over my head, And when by his light I walked through darkness!
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 As I was in the autumn of my days, When the friendship of God was over my tent;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 When the Almighty was yet with me, And my children were around me;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 When I bathed my steps in milk, And the rock poured me out rivers of oil!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 When I went forth to the gate by the city, And took my seat in the market-place,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 The young men saw me and hid themselves, And the aged arose and stood.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 The princes refrained from speaking, And laid their hand upon their mouth.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 The nobles held their peace, And their tongue cleaved to the roof of their mouth.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 When the ear heard me, then it blessed me; And when the eye saw me, it gave witness to me.
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 For I delivered the poor, when they cried; And the fatherless, who had none to help him.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 The blessing of him that was ready to perish came upon me, And I caused the heart of the widow to sing for joy.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 I clothed myself with righteousness, and it clothed itself with me; And justice was my robe and diadem.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 I was eyes to the blind, And feet was I to the lame;
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 I was a father to the poor, And the cause of him I knew not I searched out;
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 And I broke the teeth of the wicked, And plucked the spoil from his jaws.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Then said I, “I shall die in my nest; I shall multiply my days as the sand.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 My root is spread abroad to the waters, And the dew abideth on my branches.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 My glory is fresh with me, And my bow gathereth strength in my hand.”
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 To me men gave ear, and waited, And kept silence for my counsel.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 To my words they made no reply, When my speech dropped down upon them.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Yea, they waited for me as for the rain; They opened their mouths wide as for the latter rain.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 If I smiled upon them, they believed it not; Nor did they cause the light of my countenance to fall.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 When I came among them, I sat as chief; I dwelt as a king in the midst of an army, As a comforter among mourners.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
