Job 19
1 But Job answered and said:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 How long will ye vex my soul, And break me in pieces with words?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 These ten times have ye reviled me; Without shame do ye stun me!
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 And be it, indeed, that I have erred, My error abideth with myself.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 Since, indeed, ye magnify yourselves against me, And plead against me my reproach,
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Know then that it is God who hath brought me low; He hath encompassed me with his net.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Behold, I complain of wrong, but receive no answer; I cry aloud, but obtain no justice.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 He hath fenced up my way, so that I cannot pass, And hath set darkness in my paths.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 He hath stripped me of my glory, And taken the crown from my head.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 He hath destroyed me on every side, and I am gone! He hath torn up my hope like a tree.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 He kindleth his anger against me, And counteth me as his enemy.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 His troops advance together against me; They throw up for themselves a way to me, And encamp around my dwelling.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 My brethren he hath put far from me, And my acquaintance are wholly estranged from me.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 My kinsfolk have forsaken me, And my bosom friends have forgotten me.
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 The foreigners of my house, yea, my own maid-servants, regard me as a stranger; I am an alien in their eyes.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 I call my servant, and he maketh no answer; With my own mouth do I entreat him.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 My breath is become strange to my wife, And my prayers also to my own mother's sons.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Even young children despise me; When I rise up, they speak against me.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 All my bosom friends abhor me, And they whom I loved are turned against me.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 My bones cleave to my flesh and my skin, And I have scarcely escaped with the skin of my teeth.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Have pity upon me, O ye my friends! have pity upon me; For the hand of God hath smitten me!
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Why do ye persecute me like God, And are not satisfied with my flesh?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 O that my words were now written! O that they were marked down in a scroll!
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 That with an iron pen, and with lead, They were engraven upon the rock for ever!
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 Yet I know that my Vindicator liveth, And will hereafter stand up on the earth;
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 And though with my skin this body be wasted away, Yet without my flesh shall I see God.
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Yea, I shall see him my friend; My eyes shall behold him, and not another: For this, my soul panteth within me.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 Since ye say, “How may we persecute him, And find grounds of accusation against him?”
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Be ye afraid of the sword! For malice is a crime for the sword; That ye may know that judgment cometh.
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
