Job 15
1 Then answered Eliphaz the Temanite, and said:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Should a wise man answer with arguments of wind, Or fill his bosom with the east wind?
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 Should he argue with speech that helpeth him not, And with words which do not profit him?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Behold, thou makest the fear of God a vain thing, And discouragest prayer before him.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 Yea, thy own mouth proclaimeth thy iniquity, Though thou choosest the tongue of the crafty.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Thy own mouth condemneth thee, and not I; Thy own lips testify against thee.
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Art thou the first man that was born? Wast thou formed before the hills?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Hast thou listened in the council of God, And drawn all wisdom to thyself?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 What dost thou know, that we know not also? What dost thou understand, that is a secret to us?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 With us are the aged and hoary-headed; Much older than thy father.
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Dost thou despise the consolations of God, And words so full of kindness to thee?
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Why hath thy passion taken possession of thee? And why this winking of thine eyes?
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 For against God hast thou turned thy spirit, And uttered such words from thy mouth.
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 What is man, that he should be pure, And he that is born of woman, that he should be innocent?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Behold, He putteth no trust in his ministering spirits, And the heavens are not pure in his sight;
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 Much less, abominable and polluted man, Who drinketh iniquity as water.
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Hear me, and I will show thee, And that which I have seen will I declare;
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 Which the wise men have told, And not kept concealed, as received from their fathers;
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 To whom alone the land was given, And among whom not a stranger wandered.
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 “All his days the wicked man is in pain; Yea, all the years, that are laid up for the oppressor.
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 A fearful sound is in his ears; In peace the destroyer cometh upon him.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 He hath no hope that he shall escape from darkness; He is set apart for the sword.
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 He wandereth about, seeking bread; He knoweth that a day of darkness is at hand.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Distress and anguish fill him with dread; They prevail against him like a king ready for the battle.
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 Because he stretched forth his hand against God, And bade defiance to the Almighty,
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 And ran against him with outstretched neck, With the thick bosses of his bucklers;
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 Because he covered his face with fatness, And gathered fat upon his loins,
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 And dwelt in desolated cities, In houses which no man inhabiteth, That are ready to become heaps.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 He shall not be rich; his substance shall not endure, And his possessions shall not be extended upon the earth.
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 He shall not escape from darkness, And the flame shall dry up his branches; Yea, by the breath of His mouth shall he be taken away.
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 “Let not man trust in vanity! he will be deceived; For vanity shall be his recompense.
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 He shall come to his end before his time, And his branch shall not be green.
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 He shall shake off his unripe fruit like the vine, And shed his blossoms like the olive-tree.
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 The house of the unrighteous shall be famished, And fire shall consume the tents of bribery.
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 They conceive mischief, and bring forth misery, And their breast deviseth deceit.”
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
