Job 7
1 "Isn't a man forced to labor on earth? Aren't his days like the days of a hired hand?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 As a servant who earnestly desires the shadow, as a hireling who looks for his wages,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 so am I made to possess months of misery, wearisome nights are appointed to me.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 When I lie down, I say, 'When shall I arise, and the night be gone?' I toss and turn until the dawning of the day.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 My flesh is clothed with worms and clods of dust. My skin closes up, and breaks out afresh.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 My days are swifter than a weaver's shuttle, and are spent without hope.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Oh remember that my life is a breath. My eye shall no more see good.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 The eye of him who sees me shall see me no more. Your eyes shall be on me, but I shall not be.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 As the cloud is consumed and vanishes away, so he who goes down to Sheol shall come up no more. (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 "Therefore I will not keep silent. I will speak in the anguish of my spirit. I will complain in the bitterness of my soul.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Am I a sea, or a sea monster, that you put a guard over me?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 When I say, 'My bed shall comfort me. My couch shall ease my complaint;'
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 then you scare me with dreams, and terrify me through visions:
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 so that my soul chooses strangling, death rather than my bones.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 I loathe my life. I do not want to live forever. Leave me alone, for my days are but a breath.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 What is man, that you should magnify him, that you should set your mind on him,
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 that you should visit him every morning, and test him every moment?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 How long will you not look away from me, nor leave me alone until I swallow down my spittle?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 If I have sinned, what do I do to you, you watcher of men? Why have you set me as a mark for you, so that I am a burden to myself?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 Why do you not pardon my disobedience, and take away my iniquity? For now shall I lie down in the dust. You will seek me diligently, but I shall not be."
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
