Job 3
1 After this Job opened his mouth, and cursed his day.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Job answered:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 "Let the day perish in which I was born, the night which said, 'A man is conceived.'
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Let that day be darkness. May God above not care about it, neither let the light shine on it.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Let darkness and the shadow of death claim it for their own. Let a cloud dwell on it. Let the blackness of the day terrify it.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 As for that night, let thick darkness seize on it. Let it not rejoice among the days of the year. Let it not come into the number of the months.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Look, let that night be barren. Let no joyful voice come in it.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Let them curse it who curse the day, who are ready to rouse up leviathan.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Let the stars of its twilight be dark. Let it look for light, but have none, neither let it see the eyelids of the morning,
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 because it did not shut up the doors of my mother's womb, nor did it hide trouble from my eyes.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 "Why did I not die from the womb? Why did I not give up the spirit when my mother bore me?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Why did the knees receive me? Or why the breast, that I should suck?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 For now should I have lain down and been quiet. I should have slept, then I would have been at rest,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 with kings and counselors of the earth, who built up waste places for themselves;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 or with princes who had gold, who filled their houses with silver:
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 or as a hidden untimely birth I had not been, as infants who never saw light.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 There the wicked cease from troubling. There the weary are at rest.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 There the prisoners are at ease together. They do not hear the voice of the taskmaster.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 The small and the great are there. The servant is free from his master.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 "Why is light given to him who is in misery, life to the bitter in soul,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Who long for death, but it doesn't come; and dig for it more than for hidden treasures,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 who rejoice exceedingly, and are glad, when they can find the grave?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Why is light given to a man whose way is hid, whom God has hedged in?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 For my sighing comes before I eat. My groanings are poured out like water.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 For the thing which I fear comes on me, That which I am afraid of comes to me.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 I am not at ease, neither am I quiet, neither have I rest; but trouble comes."
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
