Romans 9
1 Truth I say in Christ, I do not lie, my conscience bearing testimony with me in the Holy Spirit,
Eu spun adevărul în Hristos. Nu mint, conștiința mea mărturisește cu mine în Duhul Sfânt
2 that I have great grief and unceasing pain in my heart—
că am o mare întristare și o durere neîncetată în inima mea.
3 for I was wishing, I myself, to be accursed from the Christ—for my brothers, my relatives, according to the flesh,
Căci aș putea să doresc să fiu eu însumi blestemat de Cristos, din cauza fraților mei, rudele mele după trup
4 who are Israelites, whose [is] the adoption, and the glory, and the covenants, and the lawgiving, and the service, and the promises,
care sunt israeliți; a căror adopție, glorie, legăminte, dăruire a legii, slujire și promisiuni
5 whose [are] the fathers, and of whom [is] the Christ, according to the flesh, who is God over all, blessed for all ages. Amen. (aiōn g165)
din care sunt părinții și din care provine Cristos în ceea ce privește trupul, care este peste toate, Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin. (aiōn g165)
6 And it is not possible that the word of God has failed; for not all who [are] of Israel are these of Israel;
Dar nu este ca și cum Cuvântul lui Dumnezeu ar fi fost zădărnicit. Căci nu toți cei din Israel sunt din Israel.
7 nor because they are seed of Abraham [are] all children, but, “in Isaac will a seed be called to you”;
și nici, pentru că sunt urmașii lui Avraam, nu sunt toți copii. Ci, “urmașii voștri vor fi socotiți ca de la Isaac”.
8 that is, the children of the flesh—these [are] not children of God; but the children of the promise are reckoned for seed;
Adică, nu copiii cărnii sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt socotiți moștenitori.
9 for the word of promise [is] this: “According to this time I will come, and there will be to Sarah a son.”
Căci acesta este un cuvânt al promisiunii: “La timpul hotărât voi veni și Sara va avea un fiu”.
10 And not only [so], but also Rebecca, having conceived by one—our father Isaac
Și nu numai atât, ci și Rebeca a conceput un fiu, pe tatăl nostru Isaac.
11 (for they being not yet born, neither having done anything good or evil, that the purpose of God, according to [divine] selection, might remain; not of works, but of Him who is calling),
Căci, nefiind încă născută, și neavând nimic bun sau rău, pentru ca scopul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână în picioare, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
12 it was said to her, “The greater will serve the less”;
i s-a spus: “Cel mai mare va sluji celui mai mic”.
13 according as it has been written: “Jacob I loved, and Esau I hated.”
Așa cum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât”.
14 What, then, will we say? Unrighteousness [is] with God? Let it not be!
Ce vom spune atunci? Există nedreptate la Dumnezeu? Să nu fie niciodată!
15 For to Moses He says, “I will do kindness to whom I do kindness, and I will have compassion on whom I have compassion”;
Căci El a zis lui Moise: “Voi avea milă de cine am milă și voi avea milă de cine am milă”.
16 so then—not of him who is willing, nor of him who is running, but of God who is doing kindness;
Deci, nu este a celui care vrea, nici a celui care aleargă, ci a lui Dumnezeu care are milă.
17 for the Writing says to Pharaoh, “For this very thing I raised you up, that I might show in you My power, and that My Name might be declared in all the land”;
Căci Scriptura îi spune lui Faraon: “Tocmai pentru aceasta am făcut să te înalț, ca să-mi arăt în tine puterea Mea și ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul.”
18 so then, to whom He wills, He does kindness, and to whom He wills, He hardens.
Așadar, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.
19 You will say, then, to me, “Why does He yet find fault? For who has resisted His counsel?”
Atunci îmi veți zice: “De ce mai găsește el greșeală? Căci cine se împotrivește voinței lui?”
20 No, but, O man, who are you that are answering again to God? Will the thing formed say to Him who formed [it], Why did you make me thus?
Dar, într-adevăr, omule, cine ești tu ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare lucrul format îl va întreba pe cel care l-a format: “De ce m-ai făcut așa?”
21 Does the potter not have authority over the clay, out of the same lump to make one vessel to honor and one to dishonor?
Sau nu are olarul un drept asupra lutului, din aceeași bucată să facă dintr-o parte un vas pentru cinste și din alta pentru dezonoare?
22 And if God, willing to show the wrath and to make known His power, endured, in much long suffering, vessels of wrath fitted for destruction,
Și dacă Dumnezeu, vrând să-și arate mânia și să-și facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei pregătite pentru distrugere,
23 and that He might make known the riches of His glory on vessels of kindness, that He before prepared for glory, whom also He called—us—
și ca să facă cunoscută bogăția gloriei sale pe vasele milei, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie—
24 not only out of Jews, but also out of nations,
pe noi, pe care ne-a chemat și pe noi, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri?
25 as also in Hosea He says, “I will call what [is] not My people—My people; and her not beloved—Beloved,
După cum spune și în Osea, “Îi voi numi “poporul meu”, pe cei care nu erau poporul meu; și “iubitul” ei, care nu era iubit.”
26 and it will be—in the place where it was said to them, You [are] not My people; there they will be called sons of the living God.”
În locul în care li s-a spus: “Voi nu sunteți poporul Meu”. acolo vor fi numiți “copiii Dumnezeului celui viu”.”
27 And Isaiah cries concerning Israel, “If the number of the sons of Israel may be as the sand of the sea, the remnant will be saved;
Isaia strigă cu privire la Israel, “Dacă numărul copiilor lui Israel este ca nisipul mării, rămășița este cea care va fi salvată;
28 for a matter He is finishing, and is cutting short in righteousness, because a matter cut short will the LORD do on the land.”
Căci El va isprăvi lucrarea și o va curma cu dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ.”
29 And according as Isaiah says before, “Except the LORD of Hosts left to us a seed, we had become as Sodom, and we had been made like Gomorrah.”
După cum a spus Isaia mai înainte, “Dacă Domnul oștirilor nu ne-ar fi lăsat o sămânță, am fi devenit ca Sodoma, și ar fi fost făcut ca Gomora.”
30 What, then, will we say? That nations who are not pursuing righteousness attained to righteousness, and righteousness that [is] of faith,
Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau neprihănirea, au ajuns la neprihănire, la neprihănirea care vine din credință;
31 and Israel, pursuing a law of righteousness, did not arrive at a law of righteousness;
dar Israel, care urmărea o lege a neprihănirii, nu a ajuns la legea neprihănirii.
32 why? Because—not by faith, but as by works of law; for they stumbled at the stone of stumbling,
De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credință, ci ca și cum ar fi fost prin faptele legii. S-au împiedicat de piatra de poticnire,
33 according as it has been written: “Behold, I place in Zion a stone of stumbling and a rock of offense; and everyone who is believing thereon will not be ashamed.”
așa cum este scris, “Iată, pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de jignire; și nimeni care crede în El nu va fi dezamăgit.”
