Romans 10
1 Brothers, the pleasure indeed of my heart, and my supplication that [is] to God for Israel, is—for salvation;
Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu este pentru Israel, ca să fie mântuit.
2 for I bear them testimony that they have a zeal of God, but not according to knowledge,
Căci mărturisesc despre ei că au un zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cu cunoștința.
3 for not knowing the righteousness of God, and seeking to establish their own righteousness, they did not submit to the righteousness of God.
Pentru că, ignorând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să își stabilească propria dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu.
4 For Christ is an end of law for righteousness to everyone who is believing,
Căci Hristos este împlinirea Legii, ca neprihănire pentru oricine crede.
5 for Moses describes the righteousness that [is] of the Law, that, “The man who did them will live in them,”
Căci Moise scrie despre dreptatea Legii: “Cel ce le împlinește va trăi prin ele.”
6 and the righteousness of faith thus speaks: “You may not say in your heart, Who will go up to Heaven?” (that is, to bring Christ down)
Dar neprihănirea care vine din credință spune următoarele: “Nu spuneți în inima voastră: “Cine se va sui în cer?”. (adică să-l coboare pe Cristos);
sau: “Cine se va coborî în abis?” (adică să-l coboare pe Cristos); sau: “Cine se va coborî în abis?”. (adică să-l aducă pe Hristos din morți).” (Abyssos g12)
8 But what does it say? “The saying is near you—in your mouth, and in your heart”: that is, the saying of the faith that we preach;
Dar ce spune? “Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta”, adică cuvântul credinței pe care îl predicăm:
9 that if you may confess with your mouth that Jesus [is] LORD, and may believe in your heart that God raised Him out of the dead, you will be saved,
că, dacă vei mărturisi cu gura ta că Isus este Domnul și dacă vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit.
10 for with the heart [one] believes to righteousness, and with the mouth is confession made to salvation;
Căci cu inima se crede, ceea ce duce la neprihănire, iar cu gura se face mărturisirea, ceea ce duce la mântuire.
11 for the Writing says, “Everyone who is believing on Him will not be ashamed,”
Căci Scriptura spune: “Oricine crede în el nu va fi dezamăgit”.
12 for there is no difference between Jew and Greek, for the same Lord of all [is] rich to all those calling on Him,
Căci nu este nici o deosebire între iudei și greci, căci același Domn este Domnul tuturor și este bogat pentru toți cei ce-L cheamă.
13 for “Everyone who, if he may have called on the Name of the LORD, will be saved.”
Căci: “Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”.
14 How then will they call on [Him] in whom they did not believe? And how will they believe [on Him] of whom they did not hear? And how will they hear apart from one preaching?
Cum îl vor invoca, așadar, pe cel în care nu au crezut? Cum vor crede în cel pe care nu l-au auzit? Cum vor auzi fără un predicator?
15 And how will they preach, if they may not be sent? According as it has been written: “How beautiful the feet of those proclaiming good tidings of peace, of those proclaiming good tidings of the good things!”
Și cum vor propovădui ei dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: “Cât de frumoase sunt picioarele celor care propovăduiesc vestea bună a păcii, care aduceți vești bune!”
16 But they were not all obedient to the good tidings, for Isaiah says, “LORD, who gave credence to our report?”
Dar nu toți au ascultat vestea cea bună. Căci Isaia spune: “Doamne, cine a crezut în vestea noastră?”.
17 So then faith [is] by a report, and the report through a saying of God,
Așadar, credința vine prin auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.
18 but I say, did they not hear? Yes, indeed, “their voice went forth to all the earth, and their sayings to the ends of the habitable world.”
Dar eu zic: nu au auzit ei? Ba da, cu siguranță că da, “Sunetul lor s-a răspândit pe tot pământul, cuvintele lor până la marginile lumii.”
19 But I say, did Israel not know? First Moses says, “I will provoke you to jealousy by [that which is] not a nation, By an unintelligent nation I will anger you,”
Dar eu întreb: nu știa Israel? Mai întâi Moise spune, “Vă voi provoca la gelozie cu ceea ce nu este neam. Te voi înfuria cu un neam lipsit de înțelegere.”
20 and Isaiah is very bold and says, “I was found by those not seeking Me; I became visible to those not inquiring after Me”;
Isaia este foarte îndrăzneț și spune, “Am fost găsit de cei care nu m-au căutat. Am fost dezvăluit celor care nu m-au cerut.”
21 and to Israel He says, “All the day I stretched out My hands to a people unbelieving and contradicting.”
Dar despre Israel spune: “Toată ziua mi-am întins mâinile spre un popor neascultător și răzvrătit.”
