Psalms 137

1 By rivers of Babylon—There we sat, Indeed, we wept when we remembered Zion.

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 We hung our harps on willows in its midst.

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 For there our captors asked us the words of a song, And our spoilers—joy: “Sing to us of a song of Zion.”

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 How do we sing the song of YHWH, On the land of a stranger?

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 If I forget you, O Jerusalem, my right hand forgets!

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 My tongue cleaves to my palate, If I do not remember you, If I do not exalt Jerusalem above my chief joy.

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 Remember, YHWH, for the sons of Edom, The day of Jerusalem, Those saying, “Raze, raze to its foundation!”

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 O daughter of Babylon, O destroyed one, O the blessedness of him who repays to you your deed, That you have done to us.

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 O the blessedness of him who seizes, and has dashed your sucklings on the rock!

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.